Zeci de foci in Vladeasa - 21-22 feb

Monotonia zilei de luni este sparta cu un email de la Floriniuc: "In weekend se tine la Vladeasa concursul de schi de tura "Memorial Buzási Zoltán". Se mai baga careva?" Concurs de ski de tura... suna bine, asa ca decid sa caut cazare, o cabana incapatoare si sa chem cat mai multa lume, pentru ca este genul de tura care iese faina, doar daca gasca-i mare. Zis si facut, gasit cazare in Rachitele (schimbata in ultimul moment de Alin care a gasit o mansarda numai pentru noi, chiar la linia de start) si adunat gasca pentru schi de tura si catzarat la gheatza. Gasca este formata din Cosmin si Octavia, Suca si Elena, Mishu cu Raluca, Robert si Robi, Horica cu Andreea, Mardale si Alina, pentru gheatza s-au inscris Schipy cu Emil2M si Betty si nu in ultimul rand noi2.

Relaxarea dinainte de start

Inca o problema mai trebuie rezolvata: claparii lui Alin trebuie musai schimbatzi, caci cei vechi l-au tot ros in ultimele ture. Solutia vine tot pe email si tot luni... reduceri la echipament de schi de tura la magazinul Par-Alpin si se concretizeaza in niste clapari Scarpa Matrix.
Ultima chestiune de logistica, impartzeala pe masini, este finalizata joi seara; asadar vineri seara toate focile sunt in mansarda cabanei Bradet, de la poalele muntiilor Vladeasa.

Cu urechile ciulite - sedintza tehnica

Alin: dimineatza ne inscriem si noi la cursa lunga, adica 17km si 900m diferentza de nivel. Sunt intrebat ce varsta am? Pai 35. Implinitzi? Aaaaa... pai... stau sa ma gandesc... pai daaaa, implinitzi. Pai atunci intri la categoria veterani 35-45ani. Aaaa poftim! Veterani ai spus? Cum eu? Hmmm, mda... deci concurez la veterani... mda, interesant, deci am trecut la alta categorie :D... adevarul e ca nu ma gandisem pana acum.

Inainte de start

Este foarte ciudat ca nu am emotzii de loc, m-as fi asteptat sa am, ca de fiecare data in startul unui concurs de alergat, dar nu... nimic, ma simt ca la o tura cu multzi, multzi oameni. La start se aliniaza in jur de 70 de oameni, se da startul si iata-ne pe toti pornind pe drumul forestier in sus.

Pe locuri, fiti gata...

Alin: sunt cat pe ce sa ratez startul, cu 2-3 minute inainte, cand sa ma sui pe schi-uri realizez ca una din legaturi e reglata pe lungimea vechilor clapari :D Acasa reglasem doar o legatura ca sa-mi probez claparii cei noi. Imi vine sa strig in multzimea de schiori dupa o surubelnitza :)) Am inspiratzia sa-i cer lui Misu un briceag si sunt salvat.
La start lume multa, deosebesti imediat meseriasii de oamenii normali, meseriasii fiind actuali sau fosti componentzi ai lotului natzional de schi-alpinism. Astia-s ca si OZN-urile, n-ai ocazia sa-i vezi in timpul cursei, ii vezi doar la start si apoi la premiere. Is totzi incaltzatzi in Dynafit-uri, clapari de race, combinezoane mulate... nu tu goretecsi, nu tu suprapantaloni. Il aud pe Marc certandu-i pe unii: "mai va tot invatz si tot nu pricepetzi! in 2-3h de concurs nu inghetzatzi, lasati naibii polarele si goretex-urile!"

START!

Plec lejer la start si nu ma grabesc sa nu imi fiarba apa in instalatie, pentru ca am pornit cu geaca pe mine. Traseul urca cativa kilometri pe drumul forestier, 2km pana la cascada Rachitele (numita si Valul Miresei) si apoi inca vreo 3-4km pana cand traseul ne scoate de pe vale si ne urca incet incet, pe sub Pietrele Albe, pana sub vf. Vladeasa.
Vremea este numai buna de concurs, nici soare, ca sa nu transpiram prea mult, dar nici frig si vant... conditzii ideale de tura in care din pacate nu ai aparatul foto la tine... adica ca la concurs.

Peisaj de iarna

Ajunsa sub varf ma intalnesc cu Mardale, caruia ii marturisesc: "pacat ca nu stiu schia". Realizez ca pana acuma fu cum fu, dar acuma la coborare se va vedea diferentza... unii schiaza super elegant in pulverul de cativa cm buni, de iti vine sa stai sa te uiti ca la TV, pe cand in cazul meu... tot ca la TV iti vine sa te uiti, dar ca la o comedie :)
Portiunea cea mai "urata" a traseului este o bucata din traseul turistic care merge pe curba de nivel, bucata in care noi suntem fara foci. La un momentdat incerc si eu sa urc in V, dar nu reusesc, ba mai rau pic :)) asa ca dau schiurile jos si continui cu ele in mana o portiune. Pe bucata asta "nici-cum" ma ajunge din urma concurenta cu numarul 11 (care aflu mai apoi ca este prietena lui Floriniuc). Chiar trebuie sa invatz unele elemente de baza :))
Pe cea de-a 2-a coborare fac o cascadorie si in 2 secunde sunt mai mult alba decat colorata. Zapada peste tot... zapada in cap, zapada pe ochelari, zapada sub ochelari, zapada pe piele de la gat pana la mijloc. Ma ridic, ma scutur si apare si Elena care ma intreba daca sunt ok. Dupa intrebarea ei imi dau seama ca inca mai sunt plina de zapada.

Jaluzele verticale sau foci la uscat?

Alin: Cei mai multzi o zbughesc la start ca din pusca, eu pornesc moderat, imi propun sa nu ma ambalez pe forestier, nu cunosc deloc relieful zonei si cum nu stiu la ce sa ma astept vreau sa ma pastrez pt urcari.
Ma tot depasesc cu un concurent pana ne dam seama reciproc ca mergem cam la fel. Cumva in mod tacit facem echipa. Intru in vorba cu el, e Csaba din Cluj, cunoaste bine Vladeasa si-l intreb de traseu. Imi arata unde trebuie sa urcam, pare descurajant de sus si de departe, dar fixez un ritm constant de urcare, iar printre povesti cu Csaba, serpentinele se scurg una dupa alta.
Pe urcare am mers bine, nu ne-a depasit nimeni, sus in varful urcusului ajung din urma 2 concurentzi, dar coborarea nu e punctul meu forte, ma imprastii de vreo 2 ori, il pierd pe Csaba, ma depasesc vreo 2 concurentzi.
Urmeaza o zona de fals plat, de fapt usoara urcare, unde se merge fara foci, dar aici mi se pare ca pierd mult timp si energie. Ma ajunge Suca din urma si pe coborare ma depaseste.
La schimbul de pneuri, adica de foci, incerc sa ma misc iute, plec inaintea celor 3-4 concurentzi aflatzi acolo si pe urcare simt cum capat energii nebanuite... nu stiu de unde, dar urcarea imi convine de minune, turez motoarele la maxim si depasesc 3 concurentzi, il ajung si pe Csaba din urma la ultimul schimb de pneuri.
Dam focile jos si ii dam la vale impreuna. Ajung la forestier si simt ca inca mai am energie. Simt finalul aproape si vreau sa trag de mine pana la capatul puterilor. Dau la vale din betze, pe plat dau la pas patina si fug spre finish cu toate fortzele.
Sunt destul de multzumit de mine, probabil dc trageam pe forestier de la inceput mai vartos se putea si mai bine... dar la varsta mea... :))
Pana la urma conform GPS-ului lui Suca lungimea traseului pare sa fi fost putzin mai mare decat estimasera organizatorii, adica 21km in loc de 17km, iar altimetrul meu a masurat 1200m diferentza de nivel fatza de 900m.

Povestiri la mansarda

Urmeaza ultima urcare si coborarea finala, urmate de povestiri, impresii in mansarda noastra si laitmotivul zilei intrebarea: "inca nu o venit Robi? mergem dupa el?". Intr-un final apare si Robi in aplauzele noastre. Unii glumeau, dar eu vorbeam serios, chiar imi faceam probleme de ce nu mai apare si daca o patit ceva. Este teafar, exceptand besicile si arsurile facute de clapari.

Lume multa la premiere

Tunning la clapari

Inainte de premiere castigatorul concursului, Rares din Zarnesti, ne face o vizita la mansarda si ne povesteste despre antrenamentele lui, despre echipamentul lui si despre viata lui. Ne spune ca practica schi-alpinismul de 12ani si calculez repede la cei 22 de ani ai lui... 12ani... adica de la 10ani... mda... no comment. Apoi ne spune despre claparii lui care sunt toti gauriti, parca ar fi un svaitzer, care nu mai au limba de plastic, a dat jos cat a putut de pe ei, ca sa obtina o greutate cat mai mica, 800gr un clapar. Din vorba in vorba timpul trece si trebuie sa coboram la premiera.

Cupe pentru cei mai rapizi

Se impart premiile si cupele... (Clasamentul oficial) un premiu ajunge si la Horica (locul II la seniori), iar cate o bere ajunge la fiecare participant.

La lucru

Noi2

Duminica este o zi de relaxare, unii la gheatza, altzii tot pe foci. Pornesc si eu cu Alin pe jos spre cascada, dar dupa cateva minute decid ca nu as vrea sa inghetz toata ziua la umbra cascadei, asadar fac cale intoarsa la cabana sa imi iau schiurile in picioare. Imi vine idee de a merge la cabana Vladeasa si de acolo sa cobor in drum, de unde as putea fi culeaza cu masina in drum spre casa, dar ora este prea tarzie, iar de una singura pacar nu as merge.

Dezghetzata - inghetzata

Se munceste

Revin pe schiuri la cascada, incerc si eu acest sport: catzaratul pe gheatza, ii ok, dar imi ingheatza mana, tot stand cu ele in sus, sangele circula mai greu, iar eu fiind o bine cunoscuta friguroasa la maini...

Coada la gheatza

Langa echipa noastra mai catzara niste baietzi din Cluj cred... si fac ei ce fac si scapa un piolet in apa :D astfel avem parte de o sedintza insolita de jacuzzi in apa congelata sau poate scuba-diving dupa pioletul din bulboana suna mai potrivit.

Bucuria regasirii