Cu Sorcova pe Vistea-Moldoveanu - 30dec-02ian

Daca cu colindul am fost pe la nea Petre la Barcaciu, cu sorcovitul am ales sa mergem de la Sambata la Vistea.

Trebuie sa ne mutam tocmai in cealalta parte de Fagaras, asa ca am trecut dintr-o lume frumoasa cu creste inzapezite scanteind in soare in una mohorata si friguroasa. Nu sa nu credetzi c-am murit :D, doar am coborat sub plapuma de nori ce acoperea de zile bune intreg Ardealul.

Pt seara asta ne hotaram sa ne schimbam statutul de "boschetari":D Ne propunem sa devenim turisti normali ;)) Ne vom caza la o pensiune, vom dormi intr-un pat adevarat, nu vom mai topi zapada ca sa avem apa, o sa folosim apa si la altceva decat la ceai :P, ne vom incarca bateriile ... ale noastre cu mancare adevarata, ale aparatelor foto cu curent.
In Complexul Turistic Sambata s-au cam impartzit cearsafurile ca doar suntem pe 29dec in pragul Anului Nou si oaspetzii au ocupat deja locurile. Am putea insa testa statutul de turisti de lux, pt din astia mai este loc, dar saltul de la boschetar la turist fitzos e prea mare pt noi :D Gianinei ii vine fericita idee ca am putea intreba la hotelul manastirii Sambata, asa ca pt o noapte ni se acorda statutul de pelerini.


Duminica 30 decembrie

A doua zi dimineatza ne ia in primire un ger aspru de -15grC. Manastirea pare sa fie exact la limita dintre cele 2 lumi: un baraj de cetzuri e la doar cateva sute de metri, deasupra insa soarele straluceste si crestele parca ne asteapta.

Urcam pe valea Sambetei si mersul ne incalzeste, rucsacii atarna greu pe umerii nostri desi i-am usurat fatza de prima tura. Pe masura ce urcam se face tot mai cald, ne bucuram de soare si dupa 2.5h de urcus, putzin dupa pranz ajungem la cabana Sambata.
Caut cabanierul in sperantza ca poate aflu informatzii despre starea zapezii de la iesirea in creasta prin Fereastra Mare a Sambetei. Cabana e plina de tineri, cabanierul e plecat in vale, oamenii par deja sa se fi "antrenat" pt noaptea de Revelion, in intreaga cabana pluteste un miros acru de reziduuri de alcool, e mizerie cumplita, o stare vizibila de degradare ... yaaaacss nu mi-ar place sa-mi petrec Anul Nou aici :D Pacat tousi de soarta cabanei! Ne felicitam ca ne-am petrecut noaptea precedenta la manastirea Sambata, ne-am putut odihni si acum nu-mi vine decat sa fug cat mai rapid din locul asta :D
Ii dam bice in sus pe vale si doar primele pante pronuntzate, greu incarcate cu zapada, ce urca in partea superioara a caldarii Sambetei stavilesc elanul nostru si dorintza de fuga. Avem noroc cu urme batute de o trupa mare ce urcase de la cabana inaintea noastra spre Fereastra Mare. Intreaga caldare e in umbra, soarele e prea jos pe bolta in luna decembrie ca sa ajunga s-o lumineze, asa ca e un adevarat congelator, in plus bate si vantul care doar sa stam nu ne imbie.
Ajungem in portziunea superioara a caldarii, exact sub jgheabul din Fereastra Mare. Examinam zapada, care desi e multa, pare stabila. Urmele lasate de cohorta de oameni dinaintea noastra par consolidate, asa ca putem urca in sigurantza. Pentru putzin timp insa si prea tarziu pt noi sa apucam sa ne folosim de urme, caci au inceput sa coboare totzi odata! Exact lucrul asta nu mi-l doream sa se intample! Sa coboare totzi gramada exact cand noi suntem in urcare. Suntem in jur de 15 oameni intr-un valcel inclinat plin cu zapada, o situatzie minunata, iar ei coboara haotic: catziva pe fund, altzii pe pungi de nylon, altzii pe picioare distrugand toate urmele de urcare :D N-avem ce face decat sa asteptam sa treaca si ne tragem cat de mult putem in vecinatatea stancilor de pe marginea valcelului. In fine zapada e totusi stabila si fiecare isi vede de drumul lui, noi ajungem in scurt timp sus in Fereastra Mare a Sambetei dupa 2.5h de urcus de la cabana.
Suntem din nou in creasta Fagarasului, mai prindem pt scurt timp cateva raze de soare cat sa ne incalzim inainte ca el sa se ascunda dupa vf Slanina. Examinez terenul, aici nu prea e bun locul de cort, e cam stramt si in plus bate vantul. Cum ora e doar 15.30, decidem sa trecem si de vf Slanina si sa punem cortul in saua urmatoare din creasta, cea a Ferestrei Mici. Aici locul pare mai la adapost de vantul dinspre SE.


Luni 31 decembrie

Ne mai despart 4 varfuri de tzinta noastra refugiul Vistea unde vrem sa ne prinda trecerea dintre ani: Galasescu Mic, Galasescu Mare, Galbenele si Hartopul Ursului. Pt a nu avea surprize cu zapada nu trebuie taiata nici o fatza a versantului pe curbe de nivel, se urmeaza matematic linia crestei, se urca si coboara fiecare varf ca pe niste cocoase de camila.

Incepem jocul cu suisuri si coborasuri ale crestei, ne urcam ca sa avem apoi de unde cobori. In dreapta ne impresioneaza cornisele aplecate amenintzator deasupra caldarilor nordice.


Mergem fara sa ne grabim, ne bucuram de vremea frumoasa si facem multe pauze de poze.


In ziua anterioara zarisem din caldarea Sambetei un grup de 3 persoane pe creasta, asa ca speram sa avem colegi de refugiu pt noaptea de Revelion. Avem urmele lor pe tot parcursul, asa ca le folosim, doar pe Galasescu Mare preferam sa ne facem urmele noastre. In urcare pe vf Galasescu Mare urmele taie pe sub varf pe fatza sudica si in coborare spre Saua Vistisoarei urmele n-au mai tinut creasta, ci au taiat pe versant. Noi tinem cu strasnicie creasta, caci soarele incepe sa inmoaie zapada spre sud.



Dupa 3.5h ajungem la refugiul din Portitza Vistei, locul unde ne facusem "rezervarile" pt noaptea de Anul Nou :P



Luam pranzul si ne hidratam cu o supa calda la primus, apoi pornim in ultimul urcus al zilei si al anului spre acoperisul tarii - creasta dintre varfurile Vistea si Moldoveanu.



Urcusul pe Vistea este lung si sustzinut, insa acum cu rucsacii aproape goi zburdam usori la deal.
Dupa aprox 1h suntem pe Moldoveanu in cel mai inalt varf al tarii si ne gandim sa ramanem sa savuram ultimul apus al anului.


Suntem doar noi2 aici, avem privilegiul ca in pragul dintre ani pe cat vedem cu ochii nimeni sa nu se afle mai sus ca noi :P Toata tara este acoperita de o imensa mare de nori, doar cei ca noi care stau pe creste sunt deasupra. De fapt sunt 2 mari de nori, una in sud si alta in nord si lucru interesant: cea din sud este mult mai ridicata decat cea din nord. Lantzul Meridionalilor este ca o adevarata bariera, o poarta de ecluza intre cele 2 mari intinderi. Ei!!! dar se intampla ceva bizar. Cat timp am stat pe varf in asteptarea asfintzitului remarcam cum marea din sud se inaltza continuu si vertiginos, in timp ce vecina din nord ramane nemiscata. Cetzuri parsive patrund tacute prin vaile ce serpuiesc adanc in inima muntzilor si simtzim cum insulele pe care stam noi se micsoreaza vizibil. E de ajuns sa privim nivelul plafonului de nori pe fundalul Bucegilor si al Iezerului ca sa ne dam seama ca a urcat la peste 2000m. Intuiesc scenariul ce pare sa urmeze: zagazul ecluzei lantzului Meridionalilor va fi invins si hoardele navalnice ale norilor din sud vor invada creasta. In acel moment va incepe rafuiala a 2 mase de aer cu presiuni diferite, o batalie ce va avea loc exact pe creasta pe care noi ne aflam.


Soarele a apus pt ultima oara in anul acesta, noi acum ne intoarcem pe creasta spre Vistea pt a cobori spre refugiu. Prindem semnal, vorbim cu familiile, cu prietenii si aflam ca se strica vremea, ba mai rau auzim de ninsori cu coduri destul de colorate - galbene, portocalii :D Deci fluxul masiv al marii din sud pare sa se potriveasca cu prognoza. Presimt ca vom sta la refugiu mai mult decat am planificat.


Ajunsi la refugiu savuram masa festiva de revelion: supa la plic, fulgi de cartofi cu cascaval si carnatz si fiind o ocazie speciala ne cinstim cu o visinata. Frigul din refugiu ne indeamna sa ne cuibarim in sacii de dormit si ca sa fim siguri ca 2008 nu ne prinde dormind :D punem ceasul sa sune la 12 fara 10 ;)) Ma trezesc pe la 9 de vuietul vantului care s-a starnit pe cand noi dormeam, scot capul pe usa refugiului si trebuie s-o tin vartos ca sa nu mi-o smulga vantul. E exact cum intuisem: afara nu se mai vede nimic, totul e invaluit in ceatza, iar vantul sufla turbat.
Revelionul il petrecem in sacii de dormit, printre crampeie de povesti si reprize de somn, pe fundalul sonor al vantului dezlantzuit ;) Din ora in ora facem efortul de a parasi caldura sacilor de dormit pt a verifica dc viscolul nu blocheaza usa refugiului cu zapada.



Martzi 1 ianuarie

Dimineatza nu-i chip de iesit afara, vantul s-a dezlantzuit cu furie, nu-mi dau seama dc ninge sau e transport de zapada, oricum cand iesim trebuie sa imbracam de fiecare data costumele de Goretex ca sa nu ne umplem de zapada. Cu greu reusim sa stam pe picioare, ba chiar usa refugiului trantita de vant o izbeste pe Gianina si o darama in zapada ca pe o papusa ;))


Planul nostru initzial de a ne retrage pe valea Vistei pica cand vad grosimea stratului proaspat de zapada depus de vant. Valea arata destul de infiorator si ieri, placi de vant in partea superioara, mici lavine de zapada curse mai jos, darmite acum ar fi o sinucidere sa riscam o coborare pe acolo. Inapoi pe creasta spre Fereastra Sambetei nu putem pleca acum, nu se vede nimic si vantul ne doboara. Ne decidem ca cel mai intzelept lucru este sa asteptam adapostitzi in refugiu si sa speram ca viscolul se va domoli.
Mai greu era sa ajungem la "cabina telefonica" din buza caldarii Vistei, locul unde am gasit semnal ca sa anuntzam ca vom mai ramane o zi in refugiu. Ne legam in coarda de usa refugiului si astfel puteam merge fara teama ca vom fi impinsi de o rafala turbata de vant din buza crestei.
Nu avem multe provizii, am plecat cu mancare calculata, asa ca trecem la ratzionalizarea hranei. Ca sa consumam cat mai putzina hrana trecem pe regimul de hibernare :D Am profitat din plin sa ne completam rezervele de somn :P
Ziua trece fara sperantze de imbunatatzire a vremii, iar noaptea urmatoare vantul nu da semne c-ar vrea sa se potoleasca.

Miercuri 2 ianuarie

Ne trezim la 5.30 si plin de sperantze ies afara. Vantul e in limite rezonabile, nu mai e ceatza, un plafon de nori destul de coborat acopera cerul, insa e vizibilitate pe creasta, ba chiar se zaresc si luminile satelor din vale, ale Avrigului si Sibiului. Nu mai stam pe ganduri, asta e momentul sa o zbughim din "colivia" noastra in care am petrecut 36h. Ne echipam, mancam ultimele firimituri de mancare, ne incalzim cu un ceai cald si la 7 odata cu prima geana de lumina pornim la drum.
Avem in fatza noastra 5 varfuri de depasit pana in Fereastra Mare a Sambetei si tot ce ne dorim este ca ceatza sa nu acopere creasta, in rest odata pornitzi nu ne va mai pasa de vant.
Cum ceatza acoperise deja Vistea si Moldoveanu, decidem sa mergem legatzi in coarda ca sa nu avem grija de a nu ne pierde unul de altul si ca sa evitam posibilele pericole ale zapezii proaspat aduse de vant.
Inaintam constant, vantul se intetzeste taios cand urcam pe varfuri si nu ne indeamna deloc la pauze. Sunt mereu cu ochii pe plafonul plumburiu de nori ce amenintza sa inghita creasta si pe fiecare varf din cele 5 imi doresc ca macar pana pe urmatorul sa fie vizibilitate.
Cele mai dificile portziuni sunt coborarile de pe vf Hartopul Ursului in Fereastra Ursului si de pe vf Galbenele in saua Vistisoarei. Aici avem in nord creasta cu unduirile crenelate ale corniselor imense agatzate deasupra caldarilor, iar spre sud pantele prelungi incarcate cu zapada ce parca sta sa plece la fiecare pas al nostru. Noi trebuie sa ne croim un drum de mijloc nici prea in stanga sa nu rupem cornisele, nici prea in dreapta sa nu stricam cu un pas necugetat echilibrul zapezii. Dupa un mers ca pe oua in zonele delicate avem parte de o adevarata Golgota, urcusul pe vf Galasescu Mare care se inaltza nesfarsit deasupra noastra. Vantul se intetzeste napraznic si de mai multe ori ma tem ca ceatza va invalui creasta, ca viscolul va reizbucni. Suntem nevoitzi sa facem mai multe pauze in timpul rafalelor de vant mai puternice si sa urcam in rastimpul dintre ele. Sus pe Galasescu vantul matura cu putere zapada care e transportata efectiv la orizontala. Abia de-mi vad varfurile bocancilor, iar Gianina ce urca la 20m in spate e inghitzita intr-o mare alba de zapada spulberata, doar coarda intinsa imi spune ca inca urca in urma mea.
Ajunsi in Fereastra Racorelelor unde suntem oarecum feritzi de vant facem singura pauza de rehidratare si energizare. Norii defileaza bezmetic deasupra crestei, dar si noi am mers bine pana aici. Mai trebuie sa depasim doar Galasescul Mic si Slanina si simt ca vom reusi sa ajungem in Fereastra Sambetei inainte ca furtuna sa reinceapa, inainte ca ceatza sa cuprinda intreaga creasta.
Ajungem in Fereastra dupa 4h, mult mai bine decat ma asteptam data fiind vremea proasta.
Mai avem o singura proba de trecut si suntem scapatzi: coborarea in caldarea Sambetei. Zapada depusa este imensa, stim cu arata la urcare, acum este cu totul altceva. Pt sigurantza o filez pe Gianina de stalpul de marcaj din sa si o las sa coboare pe toata lungimea corzii. Stiu ca n-are cum sa ajunga pana jos, se opreste in mijlocul pantei, dar nu are la indemana nici un bolovan, e periculos sa traverseze orizontal spre siragul de bolovani, asa ca ma fileaza la un amaraj din pioletzii infundatzi in zapada. Nu stiu cat ajuta asta, ma rog sa nu plece zapada cu noi ... este atat de multa ... groaznic de multa ... ma afund pana aproape de sold si la fiecare pas mici lavine de zapada o iau la vale. Ma consolez cu gandul ca pe valea Vistei era si mai rau, era moarte sigura.
In fine terminam cu bine coborarea, iar Gianina vazand platoul la picioare exulta, insa ii spun ca suntem de-abia in caldarea superioara, ca mai avem o coborare cea de la crucea Ciobanului pana in fundul caldarii, pericolul zapezii nu e terminat. Avansam mai greu decat ma asteptam, la fiecare pas ne afundam pana-n sold, parca n-am mai avut o coborare atat de grea.
De la cruce ne servim de adapostul iluzoriu al bradutzilor risipitzi pe versant si incercam sa urmarim pe cat posibil mici proeminentze ale terenului insa slab conturate. Intregul versant e incarcat cu zapada pana la refuz, ma intreb cum sta zapada, dar reusim sa coboram fara sa stricam echilibrul zapezii.
Ne ia mai bine de 1.5h sa coboram din Fereastra pana la cabana Sambetei, inotatul acesta prin zapada si inca in coborare ne-a sleit de puteri mai mult decat urcatul celor 5 varfuri de pe creasta, dar acum suntem la poteca si realizam cu bucurie ca aventura s-a incheiat cu bine ;)
Desi intoarcerea a fost insotzita de ceva emotzii, acum va ramane in urma doar amintirea unei ture frumoase.
Am avut parte de un Revelion asa cum ni l-am dorit anul asta, departe de galagia obisnuita a oraselor, am dormit 5 noptzi in conditzii de bivuac: 2 la cort, una in zapada si 2 la refugiu. A fost o tura in care am avut parte de neprevazut, in fapt lucrurile nu merg asa cum le planificam noi, ci cum le dicteaza Muntele. Trebuie doar sa fii mereu pregatit sa te adaptezi. Muntele ne-a fericit cu vreme incredibil de frumoasa la inceput, insa la final ne-a aratat totusi cu blandetzea unui bun urias puterea lui dezlantzuita.