Am pornit din frumoasa statiune Italia Courmayeur sambata si ne-am inceput traseul pe un drum forestier pe malul Torrent Doire. Am ajuns intro "delta" la 2000m, o campie plata numita Plan Combal brazdata de paraie mate de ghetzar. Ne-am continuat drumul pe o poteca pana ce am ajuns pe morenele de piatra care acopereau ghetzarul Glacier du Miage.
O noua provocare
Inceput de drum
Munte sau campie?
Dupa vreo 3km de mers pe aceste morene... am ajuns in fatza ghetzarului Glacier du Mont Blan din care cadeau prietre si se rupeau bucati de gheatza, asa ca am decis sa facem bivuac sub un bolovan imens si sa urcam ghetzarul a doua zi dis de dimineatza, ca sa dispara pericolul de caderi de pietre si desprinderi de bucati de gheatza. Stand acolo o dupamasa intreaga ne-am obisnuit cu zgomotul caderilor si am observat ca nimic nu este haotic, nici macar caderile. Existau "trasee" de cadere, si nu picau prietre peste tot. Am observat ca traseul nostru pe ghetzar este cat de cat ok, fara mare pericol de caderi.
Am ajuns pe luna oare?
Provocarea cea mare... ghetzarul
Bivuacul de sub bolovan
A doua zi, duminica, am pornit in sus pe ghetzar, prima ascensiune pe un ghetzar, infig coltzarii si pioletul in gheatza, imi place, chiar imi place... nu credeam ca imi va face asa placere, dar am fost placut impresionata de cat de fain poate fi sa urci pe un ghetzar inclinat si chiar sa te simti in sigurantza fiarelor, sa te simti imfipt in gheatza :). Ma gandeam doar ca de coborat parca nu mi-ar face placere sa cobor pe aici, dar planul era sa coboram in Frantza, deci nici o grija... pana cand ne dam seama ca am urcat prea mult pe ghetzar, ca am dat de o zona cu crevase si trebuie sa coboram. Coborarea merge f incet, coboram pe rand, filandu-ne unul pe altul. Sunt demoralizata si nu mai vreau sa caut nici o iesire de pe ghetzar, vreau la vale. Soarele a rasarit si pe ghetzar si au inceput caderile de pietre si rupturile de gheatza. Stiu ca nu isi au traseul pe unde suntem noi... dar totusi zgomotul ma face sa ma simt in nesigurantza. Asta este... poate altadata. Ajunsi jos, culcushul ne astepta si a doua zi plecam inapoi spre Courmayeur si observam cam unde am facut gresala de abordare pe ghetzar, in plus vazand 3 nemtzi si 2 francezi care au abordat si eu aceasta ruta, am observat ca rucsacii nostri sunt mult mai mari, deci mai grei. Trebuie sa ducem o inbunatatire si aici.
In lanul cu flori de gheatza
Vaca Milka mai lipseste...
Vremea se strica in urmatoarele zile sus, asa ca trecem lantzul muntos prin tunelul lung de 12.87 km si ajungem in Frantza, luni, in faimoasa statiune Chamonix, care pe mine m-a impresionat intrun altfel de mod: "de ce o fi asa de faimoasa, ca nu ii deosebita de loc, mult mai mult mi-a placut Courmayeur-ul italian".
Casa ghizilor
De data asta am campat
Spectacol de sunet si lumini
Sfarsit de zi la Tete Rousse
De aici facem o tura lejera de aclimatizare pana la refugiul Tete Rousse (3200m), marti, unde ne cazam la cort, urmand apoi sa incercam ruta celor 3 munti. In cele din urma joi urcam la Aiguille du Midi (3842m) cu telecabina si coboram in platoul de sub Refuge des Cosmiques la 3500m, unde sapam un bivuac in zapada. Vineri era ultima sansa de a urca pe varf, dar nu a fost sa fie de data asta. Asa ca iata-ne vineri coboram inapoi si Chamonix si o luam spre Paris.
Uff, dar multzi mai suntetzi...
Chamonix la o aruncatura de batz
Cu toate ca nu am ajuns pe varf, am facut niste trasee foarte frumoase si am ramas placut impresionata de urcarea pe ghetzar si parca mi-a deschis apetitul pentru iarna ce vine. Am avut parte de niste ture intro zona noua pentru mine, dar care mi-a placut mult si sper sa revin in acele locuri cand voi mai avea ocazia.
O noua provocare
Inceput de drum
Munte sau campie?
Am ajuns pe luna oare?
Provocarea cea mare... ghetzarul
Bivuacul de sub bolovanA doua zi, duminica, am pornit in sus pe ghetzar, prima ascensiune pe un ghetzar, infig coltzarii si pioletul in gheatza, imi place, chiar imi place... nu credeam ca imi va face asa placere, dar am fost placut impresionata de cat de fain poate fi sa urci pe un ghetzar inclinat si chiar sa te simti in sigurantza fiarelor, sa te simti imfipt in gheatza :). Ma gandeam doar ca de coborat parca nu mi-ar face placere sa cobor pe aici, dar planul era sa coboram in Frantza, deci nici o grija... pana cand ne dam seama ca am urcat prea mult pe ghetzar, ca am dat de o zona cu crevase si trebuie sa coboram. Coborarea merge f incet, coboram pe rand, filandu-ne unul pe altul. Sunt demoralizata si nu mai vreau sa caut nici o iesire de pe ghetzar, vreau la vale. Soarele a rasarit si pe ghetzar si au inceput caderile de pietre si rupturile de gheatza. Stiu ca nu isi au traseul pe unde suntem noi... dar totusi zgomotul ma face sa ma simt in nesigurantza. Asta este... poate altadata. Ajunsi jos, culcushul ne astepta si a doua zi plecam inapoi spre Courmayeur si observam cam unde am facut gresala de abordare pe ghetzar, in plus vazand 3 nemtzi si 2 francezi care au abordat si eu aceasta ruta, am observat ca rucsacii nostri sunt mult mai mari, deci mai grei. Trebuie sa ducem o inbunatatire si aici.
In lanul cu flori de gheatza
Vaca Milka mai lipseste...
Casa ghizilor
De data asta am campat
Spectacol de sunet si lumini
Sfarsit de zi la Tete Rousse
Uff, dar multzi mai suntetzi...
Chamonix la o aruncatura de batz
Marmota de Alcatel
Sclipirea unei zile perfecte
Vine-un sir de oameni vinetzi (Ada Milea)
La capat de drum
Furnici pe muntele de zahar
O ultima privire pana data viitoare
No comments:
Post a Comment