La fragutze prin Crovuri 1-2 iul

We acesta se anuntzase foarte ploios, pe toate site-urile se prevedeau ploi insemnate, iar prognozele de la TV anuntzau ploi diluviene de 80-100l/m2. N-am vrut sa stau acasa, asa ca impreuna cu Gianina, Atti, Diana, Cosmin ne-am hotarat iesim undeva.
Am plecat de vineri seara fara sa stim exact unde mergem, oscilam intre o tura de Tzarcu (saua Iepii-Gura Zlata) sau o tura de Crovuri. Am zis ca ne vom hotari cand ajungem in Caransebes, cand vom fi obligatzi s-o luam intr-o directzie :-) ori spre Herculane, ori spre Gura Zlata. Inclinam mai mult catre Tzarcu, insa nu prea ne incanta perspectiva unor ploi torentziale cu cortul prin pustietatea Tzarcului, asa ca am ales ceva mai aproape de civilizatzie si de sosea. I-am anuntzat pe Atti, Diana si Cosmin care urmau sa vina sambata dimineatza ca locul de intalnire este in Herculane.

Oare ce sa fie acolo?

Primul atac la fragutze

Margarete

Inserarea ne-a prins in Caransebes si dupa caderea intunericului, in drumul spre Herculane am avut parte de un spectacol de lumini inedit, un foc de artificii sau efecte speciale de concert, dar la o scara mult mai grandioasa. Parca natura sa intrecea sa ne copleseasca si din toate partzile se vedeau fulgere si trasnete. Si parca toate se amplificau cu cat ne apropiam de Herculane, parea ca acolo se pregatea ceva grandios, o desfasurare de fortze imensa, parca natura isi concentrase acolo toata artileria grea :-) Si apoi a venit ploia... torentziala... nu vedeam mai nimic afara... ne intrebam cum o sa ne punem cortul? si dc a avut sens sa ignoram cu buna stiintza toate previziunile meteo? care prevestisera un adevarat diluviu si am ales sa mergem pe munte.
Ploaia de seara si problema cu cortul am rezolvat-o cu ajutorul lui tanti Rita, care a fost foarte amabila in ciuda orei tarzii, insa ne intrebam ce-o sa facem a doua zi. M-am impacat amintindu-mi vorba d-lui Mititeanu ca decat sa stai acasa si sa afli ca a fost vreme buna pe munte, mai bine sa te ploua pe munte, asa ca am zis ca trebuie sa asteptam cu sperantze ziua urmatoare si o sa vedem ce-o sa ne aduca :-)
Dimineatza ne-a intampinat noroasa si cu o ploaie marunta si sacaitoare. Oricum se parea ca artileria grea din seara precedenta isi spusese partitura, asa ca eram intr-un fel impacatzi si ne gandeam ca o ploaie marunta nu putea sa ne strice ziua :-)

Serveste-te

Spre alte fragutze

Si pana sosesc restul prietenilor, pana ajungem la Dumbrava, pana mancam si ne echipam ne trezim ca e o caldura inabusitoare, ca norii incep sa se risipeasca care incotro, ca soarele iese jucaus sa ne spuna ceva si petice de cer senin ne-au ridicat moralul si ne trezesc pofta de drumetzie :-)
Pana la urma am avut o zi foarte frumoasa cu vreme numai buna de umblat, cu soare si nori, insa nimic din potopul anuntzat de toate prognozele. Am urcat prin Cheile Tzasnei, apoi din Poiana Bechet prin padure pe Ciolanu si pe Pietrele Albe, dupa care am coborat in poienile Plostinoarelor si in crovul Medved, de unde am urcat pe creasta geantzului de deasupra pt a cobori pe poteca ciobanesca spre valea Cernei.
A fost o tura inedita pt ca a fost presarata de tot felul de obstacole pe care nu le-am mai intalnit pana acum pe creasta Mehedintzilor. Cel mai dificil obstacol pe care a trebuit sa-l surmontam au fost fragutzele pe care le-am intalnit din belsug :-P La inceput dadeam de cate o tufa mica, apoi dupa moara inspre iesirea din chei mai multe si cu cat urcam mai mult parca se indeseau si deveneau mai mari, mai dulci si mai aromate. Inainte sa ajungem pe Ciolanu, la falia aceea de calcar de deasupra cheilor, am intalnit campuri intregi de fragutze... la inceput zaream intr-un loc, dar apoi rotind privirea imi dadeam seama ca de fapt era plin de ele, nu mai vazusem atatea fragutze niciodata! mmmmm, am avut un ospatz pe cinste, mormaiam ca ursii in zmeuris de placere si ne invitam unii pe altzii sa plecam odata, sa ne vedem de drumul nostru, fara ca vreunul dintre noi sa catadicseasca sa plece :-)

din nou...

In patul de frunze

Apoi am ramas mirat de vegetatzia abundenta din creasta, cred ca au fost ploi frecvente pt ca vegetatzia efectiv explodase si nu mai recunosteam imaginile cu care eram obisnuit pe creasta Mehedintzilor.
Lapiezurile si calcarele din creasta erau invadate de vegetatzia luxurianta. Fiecare crapatura dintre lapiezuri era acoperita de o tufa, ierburile invadasera totul. Am avut probleme sa razbatem prin hatzisul des si cum eram totzi in pantaloni scurtzi, iar lenea e cucoana mare ca sa ne lase sa ne schimbam, am avut totzi probleme cu mancarimile de la ierburi, cu urzicaturile si alte mici neplaceri create de balarii.
Asa ca de multe ori am ales sa mergem prin padurea de faget ocoloind pe cat posibil creasta ce era invadata. Dar in faget alta pacoste :-) ce am intalnit-o foarte rar. Am pus-o pe seama umezelii si a ploilor ce au favorizat inmultzirea unor gazulite minuscule alb-albastrui cu aripi mici si translucide ce se adaposteau sub frunzele lastarilor de fag. Nu stiu cum se cheama, dar eu le-am denumit purici de copac :-) Sub fiecare frunza se adaposteau de soare 20-30 de gazulitze si imediat ce miscam o creanga o puzderie de sute, mii de purici din ashtia isi luau zborul si invadau spatziul din jurul nostru si ne intrau peste tot prin haine, prin par, in ochi, iar daca faceam greseala sa deschid gura ma mai trezeam si cu o portzie consistenta ce imi dadea o senzatzie nu prea placuta de inecat si tuse seaca! Tot calvarul asta a tinut cat am trecut prin padurea dintre Ciolanu si Pietrele Albe si cand nu erau puricii, erau urzicile care ne aminteau mereu ca aveam picioarele goale :-)

Ciobanul

La stana

De pe Pietrele Albe n-am mai continuat pe creasta pt ca norii incepusera sa se adune si dinspre NE se apropia o panza de ploaie si inegura orizontul. Asa ca am coborat degraba in Plostinoare, insa pana la urma ploaia ne-a ocolit :-) Nu pt mult timp, a fost cumsecade cu noi si ne-a lasat sa coboram grohotisurile de pe poteca ciobaneasca si cum am ajuns jos sub peretzi, in fanetzele de deasupra Cernei a inceput sa ploua. Am ramas miratzi si acolo de abundentza vegetatziei, ierburile necosite erau inalte pana la umar pe alocuri, as ca pana jos la Cerna prin iarba uda ne-am murat bine cu totzii.
N-am mai pus cortul nici sambata seara pt ca ploaia de afara nu prea ne indemna si am dormit totzi intr-o camera de la Dumbrava prin amabilitatea unei chelneritze. Cu ploaia de afara eram cu totzii incantatzi de confortul dusului aflat la indemana si mai putzin de evolutzia jalnica a Braziliei :-)
Si bine am facut ca n-am pus corturile pt ca seara a plouat in continuu si a plouat... si noaptea a plouat... si apoi a turnat cu galeata... si apoi s-au desfacut de tot baierile cerului si si-a dat drumul... si apoi dimineatza devreme am fost trezitzi de bataile disperate in usa ale amabilei chelneritze care ne anuntza ca drumul spre Herculane este rupt de ape (ma rog ne spunea cum ca s-ar fi rupt pana si barajul :-) ). Asa ca ne-am facut bagajele si ne-am pregatit precipitat de plecare, ca nu era vreme de stat, ploua in continuu si situatzia se putea schimba de la ora la ora si nu vroaim sa se blocheze si drumul spre Baia de Arama. In fatza motelului se formase in parau in care trebuia sa intri ca sa ajungi pe sosea.

Calutzii

Asa ca pt cei 12km ce ne desparzteau de Herculane am ocolit 160km prin Baia de Arama - Motru - Drobeta - Orsova. Cerna era maronie si umflata rau, iar soseaua pe portziunea din vale era invadata de mal, aluviuni si bolovani cazutzi, deci nu era vreme de pierdut. Totusi in final am ajuns cu bine la Timisoara si chiar asa cu o tura scurtata la jumate, pana la urma a meritat si pt o zi care s-a dovedit a fi fost frumoasa. Deci ca si in alte datzi prognozele meteo nu se adeveresc in totalitate sau uneori chiar deloc si ca si atunci si acum m-am bucurat ca am urmat vorba d-lui Mititeanu si am indraznit sa plec pe munte.