Tuesday 29 April 2008

Varfurile lui Stan - 29 apr

Azi Alin si cu mine ne-am luat liber de la hco si am plecat intr-o tura de trekking, dar cum Alin a gandit tura ca fiind un circuit, am plecat pe biciclete, ca sa shuntam cat mai mult mersul pe sosea. Asadar am luat-o pe biciclete in sus spre pasul Godeanu si ne-am oprit in curba de sub varful lui Stan, unde am ascuns bicicletele in padure si am luat-o perpedes in sus, asta dupa ce ne-am facut dushul de dimineatza la izvor... ehh totusi a fost urcare pana aici... un dush ii de bun simtz :D

Tura incepe pe bicicleta

Dushul de dimineatza

Acolo am parasit drumul de Baia de Arama

De la sosea am luat-o in sus prin padure pana am ajuns la un drum de care (si chiar au trecut doua carutze pe acolo inainte sa ajungem noi in drum), apoi am luat-o un pic pe drum, dupa care am luat-o un sus spre varf pe pietre.
Si cum este primavara, cald, soare si pietre... nu lipsesc "prietenele" mele: viperele. Mergeam prima cand am vazut una... dupa tzipatul de rigoare cedez locul din fatza, dar la nici 100m Alin este si el atentionat de o alta vipera care il pufaie. De data asta sunt si mai speriata... si sunt gata sa renuntz la tura... nu mai vreau vipere!!! In cele din urma Alin zice sa mergem atentzi si totul va fi bine.

Tot in sus

Numai soimul ii mai sus ca noi

Intre timp niste nori se baga in seama si acopera soarele... astfel ne consolam noi ca viperele s-au ascuns, le-o fi lor frig ;)) O fi fost asta, nu o fi fost... adevarul este ca nu am mai vazut alta vipera in ziua aia.
Ajunshi pe vaful stancos admiram peisajul: creasta Cernei cu zapada, valea Cernei inverzita toata, Godeanu... si ne indrepta pasii spre vf Stan, cel geografic.
Intre cele doua varfuri padurea este destul de deasa, dar avem noroc ca inca copacii nu au infrunzit, deci ne strecuram mai usor. Alin imi povesteste cum a mai fost el pe aici si cum si el si Mitza credeau ca au ajuns pe vf lui Stan, desi vorbeau de doua varfuri diferite (cel geografic si cel stancos). Asadar vf lui Stan este asemenea Arjanei... or fi rude? sau doar vecini?

La trecerea dintre anotimpuri

Intre varfurile lui Stan

Am sta un pic pe varf, dar niste muste piscatoare ne-au gonesc in poiana Beletina, de unde am luat-o sper valea Cernei pe TG, dar la un momentdat am prins o carare ciobaneasca ce cobora mai domol si o lua mai in sus pe vale, asa ca decidem sa o urmam, gandindu-ne ca ne va scoate mai aproape de km25, la cotul Bobot, unde ii masina (incercam ct mai mult sa scapam de asfalt).

Mai jos, sub varfuri

In asteptarea oilor

Cararuia ciobaneasca ne duce pe la niste stane care isi astepta oile... ce frumoase sunt stanele fara oi... daca nu sunt oi nu sunt nici caini, nici noroi si nici capuse :D

Ce linistita este viatza aici

Nu e nevoie de apa imbuteliata

In drumul nostru intalnim o tanti a locului care cosea urzici pentru porci; o ashteptam si Alin o ajuta luandu-i unul din cei doi saci de urzici. Ne scoboram cu ea pana la conacul ei, unde barbatul dansei ne serveste cu un vin. Stam un pic de vorba, bem un paharel de vin si o luam spre sosea, nenea conducand-ne spre poteca care ne va scobora la km25.


Bine ati venit!

Oamenii locului incaltzati in opinci

Nu ii chiar km25, ii 23, dar este bine, mai mergem un pic pe sosea, ajungem la Bobot, luam masina si mergem sa recuperam bicicletele. Am onoare sa cobor pe bicicleta tot ce am urcat de dimineatza pe bicicleta.

Sunday 27 April 2008

Cerna-Sat vazut din sa - 27 si 30 apr


Duminica 27apr nici cald, dar nici ploaie, asa ca este vreme numai buna de o tura de bike si cum ma aflam in zona Bobot (valea Cernei) cu Alin, Mardale, Diana si Lars (amenajari pt hco...) ce tura mai potrivita ar fi decat Cerna Sat si cheile Corcoaiei?
Plecam in jur de ora panzului Diana, Lars si cu mine; pe Alin si Mardale ii lasam la munca, totusi cineva trebuie sa si munceasca caci mai sunt cateva zile si se da startul la concurs.
Drumul a fost candva asfaltat si din loc in loc se vad urme de asfalt, in rest multe gropi, dar de bicicleta ii numai bine.
Mergem lejer si admiram peisajul de pe drum... poienitze frumoase, case rustice... padure de-un verde crud... ce poate fi mai placut?

Casa unui boulderist? (vezi bolovanul din gradina)

Natura invinge

Diana

Floricele pe campii... hai sa le pozam copii

Eu, Diana si Lars

Invingatoare iese... Diana

Odata ajunsi in sat cercetam curiosi zona, nu care cumva sa ne scape ceva. Observam pe apa o moara si coboram repede jos sa vedem cum arata. Lars ne explica cum functioneaza scula :P

Moara functionala din Cerna Sat

Pe la gard cu flori de rosu

...mai un catzel, mai niste flori, un camping cu un lac artificial, unde vara probabil se poate lumea da cu barcile si iata-ne ca am iesit din sat si am ajuns la cheile Corcoaiei, de care acum un an imi spusese Liviu-3M... deci am ajuns totusi si eu sa le vad.

Cheile Corcoaie - rezervatzie naturala

Trecem bicicletele dincolo de apa si o lasam pe Diana paznic la "oi", caci ea mai vazuse cheile, iar eu si Lars o luam pe chei in sus. Cheile sunt scurte, dar foarte spectaculoase. Cel mai mult ma impresioneaza dantela brodata de apa in stanca.

Ducem si bicicletele pana unde putem

Dantela

Imensa "partie de bob"

Cheile in splendoarea lor

Dupa vizitarea cheilor o pornim mai departe spre barajul de pe lacul Iovan, dar drumul incepe sa urce sustinut, iar Diana renuntza, zicand ca ne asteapta la capatul satului... urcam vreo 5-10min ajungem intr-o sa... si ne dam seama ca barajul nu e chiar aici. Decid cu Lars sa ne intoarcem sa nu o lasam pe Diana singura... deci facem cale intoarsa.

Calutzii fara zurgalai

Ajunshi inapoi la Cotul Bobotului aflam ca Alin si Mardale au in plan sa urce cu bicicletele pana in Pasul Godeanu. Vreau si eu sa merg cu ei, dar pana la urma merg cu Lars pana la Dumbrava si inapoi.

Si pentru ca nu imi da pace gandul ca nu am mers pana la baraj, cu prima ocazie fac cum fac si il combin pe Radu sa mergem pana acolo. Asta se intampla miercuri (30apr) cand Radu (care a aparut si el in zona, dar sta cazat la camping in Herculane) zice ca are chef de o tura de bike lejera, dar nu pe asfalt.
Asa ca pedalam fara oprire pana in Cerna Sat, decidem ca la intoarcere facem vizita in chei si urcam pana la baraj. Un lac imens si crestele inzapezite care se oglindesc in lac ne bucura privirile. Papam o ciocolata si o luam la vale... he... he... tot ce am urcat acuma coboram... asta da rasplata.


Cocotzata pe barajul de la lacul Iovan

Radu

Sunday 20 April 2008

RICO 19-20apr

We-ul asta obiectivul nostru este catzarat la Rimetea in Trascau cu ocazia concursului RICO - Rimetea Climbing Open. Ne strangem o gashca destul de mare de la club in 3 masini si plecam vineri seara in transe succesive, fiecare cum scapa de pe plantatzie.
Noi suntem in echipa2: Titi&Dana, Coco, Alin&Gianina, dupa ce o debarcam pe Dana in Geoagiu Sat, ajungem cam dupa miezul noptzii in Rimetea. Bajbaim oleaca dupa un loc de cort, vrem sa evitam inghesuiala din camping-ul oficial si galagia din sat, asa ca instalam tabara pe pajistile de deasupra satului. In camping se afla deja echipa1: Tufish&Diana, Andrei&Ami, iar dupa noi ajunge si echipa3: Mardale, Margica&Mladenka, Markus si Lars.
Unii dintre noi vor sa participe la concurs, altzii am venit doar pt placerea catzaratului.

Ami cauta prizele

Lars face incalzirea

Sambata Coco este matinal, antrenat si pregatit de concurs pleaca primul de la corturi, noi ramanem sa demontam tabara si apoi o luam spre trasee, Titi o ia pe urmele lui Coco spre faleza de concurs. De jos din tabara ni se alatura Andrei, Ami, Diana si Lars. Ne dam pe traseele Hip-Hop, Ambush, Lambda, Tuk-Tuk, Strumf si I'm happy, face Alin Ultimul mohican, incerc si eu... dar ultimul fiind, ultimul ramane pe ziua de sambata, caci incepe sa picure din ce in ce mai... gata, ploua.

Ca sa prindem putere

Asadar prognoza a fost 100% corecta pe sambata (ploaie incepand cu ora 15), doar pe vineri noaptea spre sambata a fost prognozata ploaia care nu s-a arata.
Deci ploaie... adica sfarsitul zilei de catzarat. Ce-i de facut? Ploua, ploua... vreme de betie... asa ca o luam spre barul satului care are terasa acoperita cu stuff si papam bine. Intre timp iese soarele, asa ca mutam bancutzele la soare si stam ca shoparlele la soare, sa mai oprim clantzanitul de dintzi :D

Incercand sa le incalzim... unii la soare... Diana de Tufish...

Mai pe seara ne retragem in centru satului, unde Coco intinde un slackline si incercam cu totii sa ne regasim echilibru, dupa o bere, doua...

Se intinde linia

O ulitza mai ingusta

Aceeasi ulitza ingusta si luuuunga


Pe seara punem corturile la fix, exact inainte sa inceapa sa toarne, tot in ton cu prognoza. Ne intrebam, mai ales Coco, care avusese o zi buna la concurs, dc duminica vom mai putea catzara?
Dimineatza... surpriza! scoatem capul din cort si dam de un cer incredibil de senin, asa ca ne astepta o zi superba de catzarat. Pana mancam... mai un soare, mai o adiere de vant si stanca e gata uscata.

Mic dejun


Pe langa trupa de ieri, din trupa de la concurs ni se alatura Mardale, Markus si Tufish.
Noi2 ne facem incalzirea pe Cega, un traseu care nu ne-a prea placut, caci era pe o creasta, deci risc de accidentare in caz de cadere si avea portziuni friabile in portziunea de sub top. Asa ca mergem la restul trupei care se stabilisera la niste fetze cazute tare frumoase.

Markus in Calugaritza

Markus asigura


Ne mai dam pe Omega si Calugaritza, niste trasee foarte frumoase si simtzim cu soarele arde din plin, suntem ca intr-un cuptor, la stanca care atrage soarele.
De langa noi isi iau zborul mai multzi parapantisti, si-au stabilit rampa de lansare chiar sub stanci. Sesiunea de catzarat se termina brusc cand o tanara trage o cazatura cu parapanta sub ochii consternatzi ai tuturor. Se pare ca zona e plina de turbulentze de aer si aripa s-a pliat pe jumatate, n-a putut redresa la timp si a tras o tranta de la aprox 20-30m inaltzime. Ulterior am aflat ca a scapat doar cu niste fracturi la picioare, putea sa fie si mai rau, oricum noua ni s-a cam taiat pofta de catzarat, asa ca ne coboram sa prindem festivitatzile de premiere la concurs.

Ami in Calugaritza

Ami pe Calugaritza, Markus in ArtNouveau

Avem ce vedea la premiere, caci Coco al nostru a iesit pe locul1 din mai bine de 60 de concurentzi. O strategie de abordare a traseelor bine pusa la punct si o motivatzie puternica... iata ingredientele lui Coco pt retzeta succesului.

In we-ul asta am avut placerea sa-i intalnim pe Dinu&Marlene Mititeanu, ne doream de mult sa ne intalnim si altfel decat virtual pe net... poate ne vom mai reintalni si pe poteci de munte cu rucsacul in spate.

Sunday 13 April 2008

Amenajarile HCO continua... 11-13apr

Dintre Retezat si Godeanu am ales Herculane pt amenajarile la concursul HCO. Alin imi propune sa plecam sambata dimineatza, dar eu refuz, vreau de vineri, vreau sa dorm la cort si in plus sambata dimineatza vreau sa dorm mai mult si sa ma trezesc direct in natura. Cu aceste argumente il conving pe Alin, iar vineri dupa servici impachetam, urcam bike-urile pe masina, ii pescuim pe Tufish si pe AdiK si in miez de noapte ajungem si noi in tabara de la Bobot, unde deja erau instalate 3 corturi.

Dimineatza cu greu fac ochi...

...si oamenii harnici incep munca... ne-am adunat vreo catziva: Nae, Oana, Lars, Mardale, Doru I., Andrei, Ami, Tufish, Ceshkutza, Sandel, Adika, Miron, Norbi, Margica, Alin si eu; ce-i mai tineri fac munca de jos, curatzarea traseelor, treaba care nu este usoara si nici placuta, asadar trebuie sa ii felicitam ca munca depusa de ei este importanta, desi oricat ai curatza un traseu tot se trezeste unul ca nu ii bine curatzat. Ei acuma ce sa ii faci la stanca nu ii ca la panou :)

Tineretul la curatzat

Miron si Norbi sunt azi inginerii de la drumuri si poduri ;) apar si ei in zona cu masina plina de scanduri, scule... au in plan sa faca un podetz. Ajut la descarcarea materialelor si imi imaginez ce punte vom avea. Inginerii... masuratori... si in final un podetz care se dovedeste a fi ii mare pericol daca creste apa. De va fi bun la HCO, de nu va fi... macar a fost folosit sambata de lumea care lucra la faleza de peste Cerna.

Inginerii de la drumuri si poduri

Apoi vin ajutoarele la montat

Pe malul celalalt Nae, Andrei si Margica bat trasee, iar Oana, Ceshcutza si Sandel curatza traseele, iar pe malul acesta Alin asculta sfaturile lui Mardale, iar apoi trece sa bata primul traseu. Este foarte entuziasmat si vrea sa faca munca buna, asa ca isi propune sa-l si curetze apoi. In prima faza se inarmeaza cu o masina de gaurit, cu un top, spituri, ciocan, bucle, coarda si pleaca in sus. Se pare ca noua indeletnicire ii face placere si este foarte incantat.

Alin amenajeaza primul sau traseu

Mardale este un adevarat sef de santier, cu casca pe cap, cu statia la brau, imparte munca printe oameni, da sfaturi, indicatii ca totul sa mearga bine. Acum imi pica fisa de ce podetzul nu o iesit prea bine :)))... Mardale era prea ocupat de batutul si curatzatul traseelor si a uitat sa mai dea sfaturi si la podetz.

Dupa lectia de amenajare predata de Mardale

Ami face o pauza de masa si incearca sa isi creasca moralul, moral care brusc i-a scazut odata cu inceperea curatzatului pe "Jegosul" care intre timp si-a schimbat denumirea ii "Jeg story"... deja este a 3-a persoana care curatza la acest trase si verdictul este tot "jegos".

Pauza de masa

Se reincarca acumulatorii masinilor de gaurit

Stilul romanesc de munca

Si ca sa nu ies din tiparele stilului romanesc de lucru, eu trag chiului tot wk, ajut un pic, mai mult la moral si la schimbatul acumulatorilor... dar urcand cu acumulatorul in spate pe bitza ma intalnesc cu Suca&Elena&Istvan la bifurcatia drumurilor de Cerna-Sat cu Baia de Arama. Ei au in plan sa faca o tura de andurantza de ~130km. Elena ma invita sa merg cu ei cu bike-urile pana in pasul de sub vf lui Stan, ma ganesc ca poate ii incetinesc, dar pana la urma plec cu ei si nu imi pare rau de loc. Drumul urca pana in pas de la km26 pana la 37, iar peisajul este superb iarba verde, pomi infloritzi si in zari creste cu zapada. Regret ca nu am aparatul foto cu mine, dar ma gandesc ca oricum ii cam pacla si cerul nu ii prea fotogenic, asa ca maine voi reveni pentru niste poze.

Calaretzii

In pas ma despart de trupa si o iau in goana la vale, caci am realizat ca am in spate un acumulator si deja imi imaginez apostrofarile ce le voi primi. Ajunsa inapoi pe santier, aflu ca acumulatorul ii mai prost si nu ii bai ca l-am plimbat, ca nu au avut nevoie de el.
Pe la 6 incepe sa picure si ne refugiem sub surplomba, apoi realizam ca oricum nu mai avem ce face pe ploaie si ne retragem la corturi. Oana scoate ceaunul si pune la foc o mamaliga si astfel ne adunam cu totii la ceaun, exceptie face Alin care pleaca la alergat.

Mamaliga la ceaun

Maestrul bucatar

In timp ce Alin alearga in sus si apoi inapoi la vale, noi restul ne dezmierdam cu mamaliga cu branza si cu smantana, iar apoi alungatzi de ploaie ne strangem in cortul-ciuperca a lui Nae si Oana si luam parte la o lectie de noduri predata de Nae.
Pe cand devine mai interesanta lectia apare si Alin dupa 15km, ud pana la piele si mort de foame. Papa o supa, dar apoi ma roaga pe mine sa ii fac pireul (pentru asta trebuie sa il trag de urechi pe Horica).

Lectia de noduri

Se opreste ploaia, asa ca iesim din nou la foc. Intre timp au venit in tabara si bikerii, dar fiind toti uzi si cu frigul in oase se retrag la somn.

Dormitorul taberei

Buna dimineatza

Micul dejun

La curatzat...

...traseul de sub surplomba mare

Duminica lumea isi continua treaba, Alin trece la curatzarea traseului pe care l-a batut sambata, iar eu plec sa fac poze. O iau in sus... azi vremea este superba, un cer curat, un soare si un miros de pomi infloriti ma insoteste la drum. Urc din nou pana in pas si cobor in satul Godeanu de unde vreau sa o iau spre Isverna.

A venit primavara

Pe-un picior de plai

La margine de drum

Un nou prieten

Primavara in doi

Ajunsa inapoi dau o mana de ajutor la operatiunea numita "dat jos bolovani" curatzand drumul blocat de bolovanii, prietrele si pietricelele picate.


Tufish si Alin pornesc pe biciclete spre Herculane si ne intalnim cu ei la piatza din Herculane. Restul lumii o ia spre Timisoara, noi ramanem sa papam ceva si uite cum se face iar tarziu si ajungem sa ne culcam dupa ora 2am.


Gianina.