Pasi in 2 pe munte

La marcat in mtii Cernei 5-6 nov

2012-01-05T21:13:00.000+02:00

Doi cate doi

Vrem o poza cu pomii galbui

Motelul Dumbrava in hain

Prin padure

Prima noapte la hostel

Din nou prin padure

Privind Mehedintii din muntii Cernei

Liniste

Roadele toamnei

Negoiu 1-4 dec

2011-12-01T01:00:00.002+02:00

Mai rapid decat credeam... am ajuns la cabana Negoiu

Ne incalzim la soba

Apoi unii pleaca pe creste

Hoinarii pe varful Negoiu

Caltun vazut "din avion"

Odihna pe Lespezi

Tinerele mamici si tinerii baieti au plecat in drumetie

Greutatea invinge gravitatia

Buna dispozitie de la mic... la mare

Ce faci, ai obosit? nu vi la o plimbare?

Pe cai sa se filmeaza

Botezul lui Vlad - Poiana Marului 8 oct

2011-10-19T19:06:00.009+03:00

Poza de familie

Schitul Poiana Marului - Caransebes

La botez

Nasi asculta, Vlad doarme

Aparentele insala, nasii nu canta

De ce m-ati trezit?

Baie?

Da...

De 2 ori?

De 3 ori ii prea muuuult!!!

La nasa ii mult mai bine

Nu sunt fata

V-ati convins?

Nasa se pricepe

Prima freza

Pe tron purtat prin altar

Si la mama...

Baie din nou?

Asa da

Wow... cel mai interesant cadou

Doar poza?

Cu nasi

Transalpina 1-2 oct

2011-10-01T10:22:00.001+03:00

Eco-Explora 14-18 sept

2011-09-25T23:29:00.001+03:00

Alternativii se energizeaza cu Sponser

Echipa OM la sedita tehnica

Toata lumea ia notite

Echipa Double Tap studiaza traseul

Vlad s-a cam plictisit... prea lung traseul

Fetele M&M... si nu mai stiu cum... ca era prea lung numele echipei

Diana la antrenament

Echipa SpeoTimis relaxata

Rares verifica roata: se invarte!

Greucenii fac verificarea in cruce

M&M se pozeaza cu Hercules

Start

Ma fac si eu utila in CP 4 (tura lunga) si CP 2 (tura scurta)

Buba mare

Improvitatia lui Rares de nota 10: fasa+ghidonina+soriceii

Cu roata asta pe spate si fara frana a facut Alin tura de bike (245km)

Double TAP alearga pentru fani

Horia si fanii lui

Dar ce fac baietii?

Echiparea pentru caiac

Double TAP vasleste

Cu mic cu mare la festivitatea de premiera

Alternative Adventure (Nutu si Gabi) - locul I la tura "scurta"

Vulpea - Hoinarii - Speotimis (podimul la tura lunga)

Double TAP

Bine tati

Antrenament?

Ca in fiecare duminica... plecam acasa

La mere si mure m-tii Cernei 24-25 sept

2011-09-24T23:08:00.003+03:00

Alin si Schipy pornesc in pedalarea Canicei

... si dusi au fost

Noi (Oana, Vlad si cu subsemnata) am ramas la mere

Alt soi de mere

Apoi am trecut la mure

Mure la 2L

Doar o gura... de mure

La mure ne-am intalnit cu...

Ursuletul

Ajutor... ma ataca ursul

Schipy a incalecat pe sa si eu v-am spus povestea prin imagini

In vizita la tanti Maria - 17 sept

2011-09-17T23:19:00.000+03:00

Prima vizita la tanti Maria din Prisacina

tanti Maria ne pregateste masa: cartofi cu branza si lapte

Prima baie la izvor

Brrr...

Toate izvoarele sunt reci? Unde sunt cele termale?

Popas

Thassos 3 - 11 sept

2011-09-03T16:21:00.001+03:00

Printre miile de romani care merg in Grecia la mare... ne-am numaram si noi anul acesta

Poza cu mainuta (totusi ceva mai lejer decat in ch Turzii, ce sa iti povestesc lume mai "selecta" aici)

Cam uda marea asta

Vreau si eu ochelari de soare

Austria - Grossglockner Hochalpenstrasse - 26 aug

2011-08-26T18:40:00.075+03:00

Pentru ca suntem pe picior de plecare in alta vacanta voi incerca sa inchei cat mai scurt seria vacantei trecute din Austria, nu de alta, dar i-am promis lui Rodin niste poze de pe Grossglockner Hochalpenstrasse.
Poze si povestirea partii I-a a vacantei
Poze si povestirea partii a II-a a vacantei

Printre munti

Alin si-a achizitionat recent o cursiera care in scurt timp a inceput sa-i placa nemaipomenit. In fiecare seara dupa ce veneam de la plimbare de pe munte, isi lua bicicleta si fugea 1-2h la antrenament. Cel putin aici in Austria soselele sunt ideale pentru mers cu bicicleta. In primul rand asfaltul e de calitate, iar in al 2-lea rand soferii au respect si grija pentru ciclisti. Nu mergi cu stres ca la noi ca te claxoneaza orice idiot care crede ca toata soseaua e a lui si tu ca ciclist i-ai rapit din spatiul vital.
Locul nostru de cazare din Koenigsleitten se afla intr-un pas alpin la 1600m altitudine si soseaua alpina coboara in 2 directii in jur de 1000m diferenta de nivel. Deci toata saptamana a avut loc de antrenament.

Unii la deal, altii la vale

Nu-i usor, dar ii fain

Dar pentru ziua de vineri vine si cireasa de pe tort: Grossglockner Hochalpenstrasse, o sosea alpina in lungime de 48km, iar cel mai inalt punct la care se ajunge este de 2.504m. Soseaua te poarta pana in inima parcului national Hohe Tauern, de unde poti admira cel mai inalt varf din Austria: Grossglockner (3.798m) si ghetarul sau Pasterzen.

Serpentine si iar serpentine

Hai Alin!

Atza pana sus

Ce m-a socat este faptul ca ideea de constructie a acestei sosele alpine a luat nastere in 1924, iar in data de 3 august 1935 ea a fost inaugurata. Ma intreb eu: cate masini aveam noi in tara pe atunci?
Mi-a placut foarte mult cum serpuieste drumul prin munti, cum te duce "nici unde", fiind o sosea care se infunda, deci avand evident un scop turistic. De aici am tras eu concluzia ca parca ar fi facuta, doar ca sa ne faca noua romanilor in ciuda ca in secolul XXI, pe langa ca nu suntem in stare sa ne construim autostrazi, nici macar soselele importante nu sunt puse la punct cum este la ei o sosea inagurata de mai bine de 70ani.
Si era sa uit ca nu s-au rezumat doar la drumul acesta: din soseaua principala, chiar inainte de cel mai inalt punct al ei Hochtor 2504m, se face o deviatie catre un punct si mai inalt, numit Bikers' Point, aflat la 2571m, ca sa poata lumea admira mai bine de peste 30 de varfuri de peste 3000m.

Concentrat

... si totusi o pauza

O coborare de 600m... ca sa mai fie apoi de urcat

Nu mai are sens sa vorbesc de amenajari, parcari, de locuri de joaca, de muzee... toate incluse in pretul de intrare: 29euro/masina. Poate ca vi se pare mult 29euro, dar vorba lui mami: daca ne gandim ca 29euro inseamna pentru ei ca pentru noi 29lei, nu mai pare asa de mult. Nu am mentionat mai sus si toaletele pentru ca este ceva normal sa fie prezente, nu sa mergi in boscheti, sa te pitulesti pe dupa o tufa sau un copac ca la noi.
Si pentru ca nu vreau sa-i iert de nici o culoare pe cei de la drumuri nationale de la noi, am sa mentionez si perioada in care este deschisa soseaua: de la inceputul lunii mai pana la inceputul lunii noiembrie, exact jumatate de an. La noi Transfagarasanul se deschide abia dupa 15iunie. Si urca abia pana la 2040m. Cam cata zapada o fi oare in Austria in lunile: mai, iunie, septembrie si octombrie? Ca sa va ajut am sa va spun ca sambata a nins cam peste tot in Alpii austrieci cam de la 1800m in sus. Iar in septembrie 2010 ne-am scurtat vacanta din Austria pentru ca de la 1700m in sus a nins.

O sosea pentru toti: biciclisti, motociclisti si automobilisti

Bautura preferata: Competition de la Sponser

Un pupic care sa iti tina de cald

Asa si acuma ca m-am descarcat nervii cu soselele lor si drumurile noastre, sa scriu si doua cuvinte despre tura noastra. Alin a parcurs tot drumul pe cursiera, iar eu cu Vlad si cu Geta am mers cu masina, oprindu-ne din loc in loc sa-l asteptam pe Alin pentru a-i face poze si mai ales pentru a-i mai da cate o boaba de strugure, o gura de Competition si un pic de otrava buna (Coca-Cola). Am plecat destul de tarziu, asa ca timpul nu ne-a permis sa mergem si la Bikers' Point. Oricum era prea sus pentru Vlad, nu se incadra in programul de aclimatizare :D si ar fi strigator la cer sa ajunga mai sus de Moldoveanu asa de timpuriu si cu masina.

La final de Glossglockner Hochalpenstrasse

Pana aici a ajuns in plimbare imparatul Franz Joseph in 1856

Vlad s-a distrat de minune cu bunica Geta

Vrem sa revenim pe aceasta sosea, data viitoare amandoi pe cursiera, insotiti de alternativii cu cursiere si de prietenii nostrii Hoinarii, pe care speram sa ii corupem cumva sa isi faca si ei o vacanta cu noi in tinutul habsburgilor.
Acum incalecam Skodita si plecam intr-un nou concediu la mare.

Austria - Seekarsee si Arbeskopf 24-25 aug

2011-08-24T19:50:00.046+03:00

Vacanta continua...

Miercuri mergem sa prospectam zona pentru o posibila vacanta de iarna, la schi in zona. Dam o fuga pana in Hintertux, o statiune de schi aflata la capat de vale, unde se poate schia si vara pe ghetar. Desi jos in statiune la 1500m este foarte cald, sa tot fie multe grade peste 20, totusi panourile informative ne indica 20gr la 2100m si 16gr la 2600m. Ne cam sperie cele doar 16gr de la 2600m si decidem sa urcam doar pana la 2100m. Pentru ziua de azi fiind foarte cald nu ne-am luat nici o haina cu maneca lunga.

Deasupra de Hintertux

Zoom pe Hintertux

La munte la plaja

Luam gondola pana la 2100m pentru ca urcarea prin padure nu prea ne tenteaza. Ajunsi sus, realizam ca cele 20gr au fost masurate la umbra, caci la soare ii ca la mare de cald. Ne gandim sa facem un traseu de trekking pana la un refugiu la 2300m, insa perspectiva unei plimbari in plin soare cu Vlad nu ne surade. Admiram valea, luam o mica gustare si revenim pe vale cu gandul sa facem Zillertal HochAlpenStrasee, o alta sosea alpina ce am observat-o pe drum.

Hintertux Glaetscher

Din pacate dupa ce urcam destul de mult in altitudine, niste turisti ne fac semn sa ne intoarcem, caci drumul este in lucru si este inchis. Acuma ne explicam de ce nu era nici un indicator turistic pentru aceasta sosea.

Pentru ziua de joi avem 2 variante: fie Grossglockner HochAlpenStrasse, fie o tura de trekking. Cum astazi este ziua de nastere a lui Alin, il lasam pe el sa aleaga. M-as fi asteptat sa aleaga Grossglockner Hochalpenstrasse, pentru ca era in plan ca el sa urce cu cursiera, in timp ce noi sa-l insotim cu masina si din loc in loc sa-l asteptam pentru rehidratare. Totusi alege o tura de trekking. Probabil isi doreste sa fim cu totii impreuna de ziua lui.

Krimml vazut ca din avion

Ne gandim sa mergem undeva in zona Krimml, ca sa mai admiram inca o data cascada. Ca in fiecare dimineata luam micul dejun cu harta (in loc de ziar) in mana, in cautarea unui traseu cat mai pe placul nostru. Alin gaseste un traseu ce urca mai sus de cascada, dar timpul de parcurgere ne cam sperie: 6h doar dus si se merge foarte mult pe un drum forestier super amenajat si probabil destul de plictisitor. Nu-i de noi.
Asa ca ne mai afundam un pic cu nasul in harta. Zaresc un traseu ce urca pana la un lac (Seekarsee 2230m). Observam ca traseul acesta nu are nici un fel de descriere, iar pe harta este marcat cumva mai sters, nu care cumva sa sara in ochi. Pare mai incitant, asa ca ne hotaram sa mergem intr-acolo.

Lacul Seekarsee

Aici suntem pe teritoriul parcului national Hohe Tauern, un parc plin cu o gramada de trasee si vizitat de multi turisti. Cel putin la cascada Krimml e o forfota imensa. Nu gasim indicatii despre traseul nostru pe pliantele de la parc. Dar cu ajutorul unei harti mai detaliate primite de la oficiul de informatii al parcului dibuim cararea noastra. Aici pare sa nu se ingesuie nimeni. Asta ne surade de minune.

Pe unde-i apa mai mica il trec eu ca's voinicica

Am iesit din padure

Un mic refugiu vanatoresc

De data aceasta ne luam si ceva haine cu maneca lunga si pornim la drum. Se pare ca traseul este de 3h30min, ceva mai lung si cu ceva mai multa diferenta de nivel decat traseul de marti.

Pe cum inaintam realizam de ce traseul era marcat mai discret pe harta. Pentru ca el urca, urca si iar urca, de parca ai urca un zgarie-nor pe trepte, nu ne da ragaz de odihna din mers, doar daca facem noi pauze, traseul urca hotarat, castigand altitudine destul de repede. E un traseu turistic destul de sustinut si probabil nu e adresat marii mase de turisti.

De altfel cat timp urcam intalnim doar un grup de 3 turisti.

Tot in sus

Mami se tine bine si urca foarte bine pentru cineva care este la a 3-a sa tura pe munte, dupa o urcare la Bucura si dupa traseul de marti. Cand ne oprim sa-i dau de mancare la Vlad sau sa-l schimb, Geta constincioasa nu se opreste, ci o ia inainte, nu care cumva sa stam noi dupa ea. Desi ii spunem ca nu ii graba si sa se odihneasca si ea, refuza si isi vede de drum. Daca noi nu am reusit sa o convingem sa faca o pauza, apa rece de izvor, zmeura si afinele au avut un succes mai mare. In aceste locuri Geta face popasuri binemeritate.

La racoare

Masaj la altitudine

Dupa ce iesim din padure, urcusul continua sa fie la fel de sustinut. Dar daca prin padure zmeura si afinele ne-au indulcit urcarea, la golul alpin urcarea ne este usurata de privelistile minunate si de vantul care adie numai bine cat sa ne fie noua bine.
Dupa exact 3h30min, ajungem la lacul Seekarsee. Pentru ca dupa urcarea asta ni s-au lungit urechile de foame, luam o pauza de masa la refugiul omonim.

Spre varf

Pe stalpul indicator de la lac observam un traseu de 45min pana pe varful Arbeskopf de 2400m. Ne ne atrage varful, dar suntem curiosi cum se vede din sa, in valea de dincolo de culme. Mai ales ca pe valea vecina stim ca se afla un ghetar. Il vedem pe harti. Dupa ce mancam facem planul: Geta o va lua usor la vale, pentru ca este stresata de coborare, avand in picioare niste adidasi cu talpa plata (ziceam ca trebuie sa ii facem cadou o pereche de ghete de munte), iar noi3 vor urca pana in sa de unde sa putem admira caldarea cu lacul din care am urcat, valea vecina si ghetarul.

Urcarea spre sa

Urcarea in sa pare sa fie un traseu cu mici portiuni de catarat, amenajat cu cabluri si trepte metalice ajutatoare. La inceputul traseului o placuta probabil ca ne informeaza despre dificultatea sa, dar fiind in germana nu pricepem nimic. Oricum din ce vedem mai sus nu pare ceva amenintator, chiar daca il avem pe Vlad cu noi.

Traseu amenajat

Trepte metalice

Lacul Seekarsee

Ajunsi sus, suntem coplesiti de lungimea si adancimea vaii vecine si incantati de ghetarii care se intrezaresc in capatul vaii. Daca tot am urcat pana aici si pana pe varf nu mai este mult, hotaram sa urcam si varful, de unde putem admira valea in care am lasat masina.

Sus pe Arbeskopf la exact 2400m

Deasupra vaii

La vale

Mai coboram mult?

Ca la noi in Retezat

La marginea pragului

Inapoi pe unde am urcat

Am avut grija sa-l ducem pe Vlad din ce in ce mai sus pe munte, astfel incat sa fie tot timpul "aclimatizat" pentru tura urmatoare. Vorba vine aclimatizat, dar am vrut sa-l observam atent sa vedem cum ii prieste altitudinea pe munte. Daca in prima sa tura la 3 saptamani a fost la Cuntu la 1450m, apoi la 4 saptamani a fost in Fagaras la 1750m, acuma la 2 luni fara cateva zile l-am urcat intai la 2300m, azi pana la 2400m, iar maine fix cand implineste 2 luni, va ajunge si la 2500m.

Si se pare ca-i prieste, doarme linistit si mananca cu pofta.

Mai urmeaza si al 3-lea (ultimul) episod...

Austria - Wildgerlostal 21-23 aug

2011-08-21T16:36:00.024+03:00

Pentru ca anul trecut ne-a placut foarte mult iesirea de toamna din Austria, anul acesta dorim sa repetam vacanta, dar evident in alt colt de Alpi si ceva mai devreme, sa nu ne goneasca din nou zapezile acasa. Alegem ca destinatie cea mai inalta statiune din zona Zillertal si anume Königsleiten.

Ferma Larmach Alm - 1680 1/2m (asta cu 1/2m nu am mai vazut pana acuma)

Tura lacului Speicher Durlassboden

Inainte sa ajungem la casuta noastra din acest concediu, admiram cea mai mare cascada din Europa cu o lungime de 380m Krimmler Wasserfalle. Si pentru ca este destul de mare si nu se vede asa de bine de jos, am parcurs Gerlosstrasse, o sosea alpina pe care va urma Alin sa de-a ture cu noua lui achizitie: o cursiera.

Mai sus de cele 2 lacuri

Chiote de bucurie

O parte dintr-un canion lung

Popas

Luni dupa micul dejun trecem pe la punctul de informatii turistice, ne luam harti si pliante cu ce pare interesant de vazut si pornim intr-o prima plimbare, ceva mai sus de statiunea noastra, spre Larmach Alm. De acolo avem o imagine panoramica spre lacul de acumulare Speicher Durlasoden. Cum este o zi calduroasa de vara, lacul ne face cu ochiul si ne gandim sa mergem sa facem o baie.
Ajunsi la lac mie imi vine pofta de o plimbare cu bicicleta si uite asa descopar un traseu frumos in jurul lacului. In acest timp mami, Alin si Vlad raman la lac pentru plaja. Nu vi se pare nimic anormal aici? Alin sa stea la plaja si Gianina sa se plimbe cu bicicleta?
Alin nu are MTB-ul cu el si cu cursiera nu poate pedala pe off-road, dar... de alergat se poate alerga. Asadar cand ma intorc la locul de plaja o gasesc doar pe mami cu Vlad. Dupa vreo 30 min apare si Alin, care descoperise si el traseul de contur al lacului. Si nu s-a putut abtine sa nu-l alerge.

Laptaria austriaca

Laptaria lui Tanase alaturi de cea austriaca

Pe vale-n sus

Pentru ziua de marti alegem o tura de trekking tot in zona statiunii noastre, deasupra de lacul Speicher Durlasoden, un traseu ce urca mai bine de 900m pana la refugiul Zittauer Hutte si la lacul Gerlossee. Se adevereste a fi o alegere buna, caci sus la peste 2300m temperaturile sunt mai domoale.

... si mai sus

Aqua parc

Traseul este pe gustul tuturor: Vlad doarme de minune in marsupiul de la nasa Adina, mami este incantata de toate frumusetile Alpilor, fiind prima ei vizita in Alpi, iar noi2 savuram si comparam muntii si locurile si ne felicitam pentru alegerea facuta.

Unii in sus, altii in jos

Urcam scarile cu balustrada albastra

Vine si bunica Geta

La inceput traseul urca pe un drum forestier, ca apoi a 3-a treime sa fie o urcare sustinuta, cea mai frumoasa partea a traseului, pana la refugiul de pe malul lacului.

Am ajuns la refugiu

Bucurie mare ca am ajuns la refugiu

Bunica ma invata ce-i bun

Ajunsi la destinatie savuram peisajul, savuram o bere, ne refacem puterile cu o mica gustare si apoi o luam incet incet la vale.

Tablou

Destinatia zilei de marti

Gata de drum

Concluzia zilei este ca trebuie sa ii facem cadou la bunica Geta o pereche de bocanci sau ghete de munte, pentru ca se pare ca este o montaniarda in devenire.

Cu lupa pe ghetar

Ghetarul in topire

La vale

Zeci de cascade, ca deja ne si plictisesc

Continuarea in episodul urmator ...

De la 7 la 35grade Cheile Turzii 13-15aug

2011-08-19T19:24:00.017+03:00

Alin are un plan maret, inca de anul trecut: vrea sa parcurga cresta Fagarasului intr-o zi lumina. Daca anul trecut caledarul competitional nu i-a permis realizarea visului (aici ma simt vinovata caci eu mi-am dorit sa merg la Olympus Marathon), anul acesta soarta ii joaca feste din nou si o periostita il tine pe Alin incalcat cu orice altceva, dar nu papuci de alergare. In acest sfarsit de saptamana a fost amanata tura, dar tot dejeaba, caci piciorul nu si nu. Resemnat Alin renunta cu greu la visul sau si plecam cu gasca mare de la club in cheile Turzii.
Vineri plecam din Timisoara spre Turda. Pe drum admiram Retezatul care se vade cat se poate el de clar din zona Simeriei; Alin suspina la Fagaras... si-l suna pe Zsolt sa-i ureze bafta.

Buna dimineata

Toata lumea la catarat

Fiecare cu echipamentul sau

Ajunsi in cheile Turzii, undeva dupa ora 23, temperatura de afara ne ia prin surprindere: sunt 11 grade si se pare ca este in scadere. Peste jumatate de ora apar si Hoinarii, la 10 grade. Luam pe noi tot ce avem, tremuram un pic pana dupa ora 1, cand se strang toti si apoi incet incet fiecare se baga in sacul de dormit.
Sambata dimineata un soare maret si cald ne da binete. Dupa micul dejun, incet incet se fac echipele. Nici nu stiu sa le zic pe toate ca la cata la lume a fost... cine mai poate sa retina atata. Un lucru este de notat, Mardale pleaca cu Suca si Elena intr-un superb traseu de clasic, Markus face echipa cu Matasaru si Alina, Captain cu Diana Marc, iar Alin care ar tanji si el la un clasic nu isi gaseste coechipier si nu ii ramane decat sa faca echipa cu Calin la escalada. Ma alaturi si eu lor, avand in cap sa catar si eu 1-2 trasee.

Asigurat in ham

Pentru prima data anul asta la stanca

Alin

Zona unde ne oprim sa cataram este exact din poteca turistica si sunt niste trasee mai noi si foarte usoare, asadar sunt hotarata: trebuie sa-i dau un exemplu bun la Vlad si deci renunta la mansa, ma voi da cap.
Traseul dupa traseu, unul mai usor ca altul ma trezesc ca am facut 4 trasee. Pai mi-am cam depasit norma! Ma opresc aici, ca vorba aia: ce-i prea mult strica! Si fac o plimbare pana in capatul celalalt al cheilor.

Gianina

Calin

Privitorii ca la teatru... sau ma rog, ca la circ

Cum Vlad este prea mic sa face altceva decat sa manance si sa dorma, l-am pus in landou la baza stancii. Lumea se oprea si se mira: "vai ce micut", "vai ce dragut", "ce bebe mic aici pe munte". La inceput le zambeam dragut, dar cand au inceput sa treaca cirezi de turisti si tot se opreau si se holbau la Vlad, ba mai mult ii faceau si poze, am inceput sa ma enervez. Adica sa fim seriosi este doar un copil, cu totii am vazut in viata noastra un copil. Nu este cel mai frumos din lume si nici cel mai urat... de ce se holbeaza toti ca la o maimuta? Ma simt ca la circ... eu dresoarea si Vlad maimuta. Pacat ca Alin catarat, ca l-as fi pus sa rupa bilete: 5lei privitul si 10lei poza. Sigur scoteam bani de drum.

Nu la toti le-a iesit traseul

Somn la racoare

Lectie deschisa (pedagog Cosmin Androni)

Seara ne adunam la povesti cu toti in tabara de la Baraianu. Elena si cu Suca sunt incantati de traseul in care i-a purat domnul presedinte, Markus este necajit ca i s-au blocat corzile la rapel (noroc ca era ultimul), eu ma laud ca am catarat 4 trasee, toate cap, dar trebuie sa duc munca de convingere, ca Rares nu prea ma cred ca m-am dat cap. Cosmin Androni povesteste si el cum face el regruparile in traseele de clasic, cum trebuie facute asigurarile in cel putin 2 punct si multe altele. Eu stau si il ascult putin, nu cu mare interes, pentru ca nu sunt atrasa de clasice, dar nu pot sa nu remarc cum Cosmin repeta: "eu asa fac, nu zic ca nu se poate si altfel, nu zic ca asa ii cel mai bine, va repet eu asa fac"explicand despre cum trebuire asigurat coechiperul. Cum sa faca Andron asa? caci doar el merge solo. Si uite asa.. dintr-o poveste in alta se lasa noapte si deci frigul.

Vicele si presedintele

Tabara de corturi

Tabara partea II-a

Sambata dimineata la ora 5 erau exact 7 grade afara si 13 in masina unde dormeam. Frig domnule frig aici la campie. Ii dau la Vlad "micul dejun" si sunt atenta sa vad daca Suca se trezeste sa plece la Ranca. Cand aud usa de la masina Hoinarilor il semnalizez cu frontala (nu stiu daca m-a observat sau era prea concentrat) si ma culc linistita la loc.
Nici duminica si nici luni nu mai am chef de catarat; cei prea mult strica, imi ajung cele 4 trasee de sambata, asa ca duminica imi propun sa lenevesc, iar luni ma ofer voluntara sa curata masina pe interior si sa fac bagajele.
Pe drum spre casa mi se face o pofta teribila de ciorba. Deci as fi mancat o ciorba... cred ca si cea mai infecta mi s-ar fi parut acceptabila, dar ia ciorba de unde nu-i. Gasca se opreste la pizzeria din Deva, dar acolo nu au ciorba. Ne oprim intr-un loc si intrebam de ciorba, dar se pare ca doar micii au trece in zona si nici urma de ciorba.
Oameni buni spune-ti-ne si noua un loc unde se poate manca o ciorba buna pe bucata Deva-Faget.

Prima noapte la masina 6-7 aug

2011-08-09T19:22:00.004+03:00

In acest sfarsit de saptamana am fost la Garana cu ocazia Banat MountainBike Marathon organzat de cei de la Bike Attack Resita.
A fost o iesire la munte si nu pe munte, dar am gandit ca trebuie notata fiind prima noapte dormita in masina pentru Vlad.
Alin fiind inca accidentat a dat o tura cu bicicleta pana in Slatina Timis sa vada cum daca este gata asfaltat drumul pana la Brebu. Dar surpriza! Nu s-a asfaltat nici macar 1cm. Duminica a dat o mana de ajutor intr-un punct de control la BMM.
Noi restul (Amalia, Adina, Liviu si prichindeii Emina, Erwin, David si Vlad) am lenevit in poienita, in asteptarea lui Robi care a participat la proba de 50km.

Plimbarea de duminica Sadova Noua - 31iul

2011-07-31T23:14:00.022+03:00

Pentru ca vremea nu se prevede prea insorita in acest sfarsit de saptamana, hotaram sa parasim orasul doar in ziua de duminica.

3 + 6

Ceata lui Pitigoi

Cum lumea este intr-o continua dezvoltare, facebook-ul asta face minuni si Adina aduna cu ajutorul lui 7 familii dornice sa isi scoata cei 9 copii din oras.

Nu mai bine mergeti voi pe jos?

Tot pe drum, pe drum, pe drum

Din Sadova Noua urcam la deal catinel. Ritmul este dat de cei mici care au pofta de miscare, dar mai ales de murele coapte de pe marginea drumului.

E vreme de poposit

Distractia este in toi

Pe cand ne intrebam daca nu cumva ar trebui sa facem cale intoarsa, sa nu ne prinda ploaia, norii se sparg si soarele ne binedispune pe toti.

A venit barza

Ne luam talpasitele si pornim spre vale

La final de plimbare suntem cu totii bucurosi ca am prins o fereastra de vreme buna si o gura de aer curat. Chiar si pentru cateva ore, merita sa fi in mijocul naturii, sa respiri aer curat, sa te deconectezi de la rutina zilnica a civilizatiei.

Sadova Noua

La portile Fagarasului 20-24iul

2011-07-25T17:20:00.054+03:00

In mod sigur Vlad al nostru cat e de mic a reusit sa ma motiveze sa ma apuc din nou de scris si sa resuscitez blog-ul nostru. Caci in ultima vreme se cam asternuse praful pe blog-ul nostru saracul si scriam destul de rar. Adevarul e ca nu prea am mai avut chef de scris, sunt multe ture din 2011 pe care nu le-am istorisit pe blog si nu apar nicaieri, doar in amintirile noastre.

Vlad cel mic

De altfel lipsa asta de chef de scris si pus poze era legata si de o saturatie a noastra in a merge pe munte. Ne trezeam inainte de unele week-end-uri intr-o criza acuta de idei in a gasi un loc pe munte in care n-am mai fost sau in a face o tura mai deosebita decat altele cum n-am mai facut. Nu vreau sa zic c-am fost prin toti muntii din tara. Dar daca stau bine sa ma gandesc din 2006 de cand am cunoscut-o pe Gianina, am batut toata tara in lung si-n lat, am umblat printr-o gramada de munti, am facut o gramada de ture superbe, ne-am facut o multime de prieteni, am adunat o tona de amintiri, am trait intens de parca aveam cativa ani de recuperat si apoi la un moment dat parca ne saturasem si nu stiam ce sa mai scornim.

Mama Gianina

E clar trebuie sa facem un copil care sa ne schimbe viata :) Am ajuns la concluzia asta amandoi.

Astfel vom avea ocazia ca impreuna cu Vlad sa reluam mersul pe munte din alta perspectiva, sa reluam turele usoare de plimbare, sa redescoperim locurile pe care le-am vazut de atatea ori, dar acum sa le privim cu alti ochi, sa i le aratam si lui Vlad cand va creste putin mai mare si sa ne bucuram de placerea lui de a le descoperi. Pe scurt sa reluam ABC-ul mersului pe munte odata cu Vlad.

Dorm bine in brate la tata

Sunt convins ca nu toata lumea care va citi acest blog va avea aceeasi opinie ca si noi vis-a-vis de iesitul cu copilul pe munte. Mi se pare si normal sa existe opinii diverse.
Unii nu vor sa-si scoata copilul din casa in primele 3 saptamani ca sa nu raceasca, sa nu ia microbi de afara. Noi nu vrem sa-l crestem pe Vlad in incubator. Cand au auzit ca noi l-am dus pe munte la doar 3 saptamani si-au facut cruce si au zis ca noi nu suntem normali. Probabil ca lor nu le parem normali, dar sunt convins ca exista alti oameni pentru care suntem normali.

Sunt mic de-o schioapa

Si pentru ca aproape orice lucru nou pe lumea asta e bine sa fie facut treptat si cu masura, ne-am gandit sa-l obisnuim pe Vlad cu muntele acum de mic. Chiar daca acum nu intelege si nu gusta nimic, macar sa-l obisnuim cu mediul de pe munte pentru cand va fi apt sa umble pe propriile lui picioare.

Si pe de alta parte noi nu vrem sa vedem copilul ca fiind o piedica in a mai putea face ce ne place. De aceea vrem sa ne pastram vechile obiceiuri si sa continuam in a merge pe munte si nu sa renuntam. Evident ne vom adapta excursiile in functie de constrangerile impuse de a duce copilul pe munte.

Iar mama ma leagana de minune

Si pentru ca prima noastra iesire pe munte impreuna cu Vlad la Cuntu a fost o reusita, ne-am propus o alta iesire si aceasta fiind tot din ciclul cum sa scapam de caldurile din Timisoara?
De data asta ne propunem sa mergem mai departe de casa si sa ne invartim roata pe la poalele Fagarasului. Ne propunem sa stam in mai multe locuri, sa facem excursii scurte de cate o jumatate de zi, practic e ca si cum am bate la portile Fagarasului, ii vom calca pragul doar cate putin cat sa ne acomodam, nu ne propunem acum sa-l ducem pe Vlad in creasta, are timp pentru asta mai tarziu cand va fi mai mare.

Unde m-ati adus aici?

Miercuri dimineata plecam din Timisoara si facem prima escala pe valea Avrigului. Prietenii nostri Dana&Alex Presecan din Sibiu sunt ospitalieri de fiecare data cand venim in zona la ei si ne ofera gazduire la cabanuta lor. Locul acesta e tare linistit, iar in jur cat cuprinde e numai verdeata, deci loc racoros numai bun pentru odihna si relaxare. Adica exact ce cautam noi.
Iar deasupra troneaza impunator varful Suru, parca mai mai sa se pravale peste noi. Asta asa ca sa-mi aminteasca ca in acest sfarsit de saptamana ar fi trebuit sa ma iau la tranta cu o dihanie uriasa si sa strabat imensa spinare ca de dinozaur a crestei Fagarasului.

La cabana de pe valea Avrigului

Miercuri seara se isca o furtuna puternica, care apoi am auzit ca a cuprins mai multe zone din tara. Am fugit noi de caldura, dar acum a venit racoarea peste noi. Coloana termometrului scade binisor pana pe la 15gr.

Ramasitele furtunii au ravasit vremea pe munte asa ca joi dimineata vremea e incerta. La fel ca si planurile noastre. Dar spre pranz norii se mai sparg, asa ca pana la urma ne decidem sa mergem sa vedem cum arata vremea la cabana Poiana Neamtului. Pana aici e un drum de 14km din Avrig, iar de aici incepe traseul turistic spre cabana Barcaciu.
Cerul e destul de plumburiu, din cand in cand da semne ca s-ar mai sparge, apoi iar se inchide si tot asa. Dar nu da semne clare de ploaie. Noi ne tot codim si nu stim ce sa facem: sa urcam la Barcaciu sau nu?

Mama Gianina se odihneste

Acum avandu-l pe Vlad nu ne putem risca, vrand-nevrand trebuie sa fim mai precauti, nu mai putem judeca o situatie doar dupa placul nostru. E interesant cum ni s-a schimbat optica legata de vremea pe munte. Acum ne simtim ca la inceputurile noastre pe munte, cand o ploaie ne facea sa ne codim in a pleca mai departe. E ca si cum am fi dat timpul inapoi cu cativa ani buni.

Pana la urma ne decidem sa urcam si sa fim atenti cum evolueaza vremea, in caz de ploaie ne putem intoarce.

Atentie mami: ai rupt podetul!

Inainte sa pornim, intram la cabana Poiana Neamtului sa cerem niste apa sa luam cu noi in tura. Vazand-o pe Gianina cu ceva in brate si nestiind ce dracovenie o mai fi si port-bebe-ul nostru, oamenii o intreaba ce poarta in brate, un catzel? :)) Asta-i buna! Nu-i un catzel, e un pui de om de doar 3 saptamani. Oamenii sunt efectiv stupefiati, se pare ca nu se asteptau sa fie un copil mic. Apoi afland ca vrem sa urcam la Barcaciu ne spun ca n-au mai pomenit un turist atat de tanar. Nu-i nimic pentru toate este un inceput!

Gianina Stramba Lemne

Ne pornim la drum si Vlad al nostru ca de obicei cum incepe sa fie leganat de pasii ritmici ai Gianinei adoarme bustean. Apoi exact ca si in excursia de la Cuntu incepe sa "cante" ca o masinarie stricata ce scartzaie din toate incheieturile, de fapt un geamat periodic la fiecare pas. Mai o fi copilul chinuit de leganat? Cum ne oprim din mers se opreste si el din "scartzait". Cum ne pornim se porneste si geamatul lui. De obicei cum nu-i convine ceva stim ca incepe sa chitzaie si daca jena nu dispare incepe sa urle. Acuma nu protesteaza deloc, ba chiar pare sa doarma linistit. Doar geamatul asta e nostim. Ajungem la concluzia ca asa se alinta el cand e leganat.

Huta huta leganat

Termometrul masinii arata la Poiana Neamtului +16gr. Noi cum urcam ne incingem repede si ne lepadam polarele, ramanem la tricou, desi racoarea padurii se simte la piele. Insa Vlad cum doarme mai mereu in port-bebe si sta nemiscat poate sa piarda foarte usor caldura. Acasa il imbracam cam la fel de gros cum ne imbracam noi, insa acum ca sa-l protejam de racoarea padurii il imbracam ceva mai gros.

Echipamentul lui Vlad cu manusi anti-scarpinat

La un moment dat cand suntem trecuti de jumatatea urcarii incepe sa picure timid. Cred c-am intrat sub plafonul de nori mai intunecati ce acopera creasta principala, jos in vale precis nu ploua. Continuam o vreme asa in speranta ca ploaia se opreste. Insa ploaia se inteteste si devine chiar sacaitoare. Ce sa facem acum? Intrebarea asta mi-o puneam de obicei doar iarna pe vreo creasta inalta, cand se punea viscolul salbatic, nu mai vedeam nimic si situatia devenea ingrijoratoare :)) Acum insa judecam totul cu alta responsabilitate.

Estimam ca suntem mult mai aproape de Barcaciu, decat de Poiana Neamtului, asa ca ne va ploua mai putin timp daca continuam urcarea.
Tragem peste port-bebe-ul lui Vlad o foita subtire de ploaie si continuam urcarea intr-un ritm mai alert decat o simpla plimbare. Ca sa nu-l zdruncine prea mult, Gianina il tine in brate. In curand efortul de a urca cu el in brate o oboseste. Se simte si pauza de cateva luni de zile facuta de Gianina ;) Il iau eu pe Vlad in brate si ajungem cu bine la Barcaciu. Am scapat destul de ieftin, doar vreo 20min de mers prin ploaie. Bine ca nu a plouat torential. Vlad este uscat si asta e cel mai important.

Vlad n-are nici o grija

Sus la Barcaciu nea Petre ne primeste imediat in cabana si la vederea mogaldetei noastre ne declara ca e cel mai tanar turist ce i-a trecut pragul cabanei.

Cu nea Petre la Barcaciu

Cand ajungem la cabana sunt doar +11gr aici la 1550m altitudine. Am cautat racoare, racoare avem. Asa c-am facut bine ca l-am echipat corespunzator pe Vlad.

2 puiuti

Dupa vreo 1h de stat la adapost in cabana, vremea da semne de schimbare in bine. Norii se mai imprastie, iese si soarele. Ne putem bucura si noi de excursie si de faptul ca am avut curajul sa urcam cu Vlad la Barcaciu si n-am renuntat.

Pe platoul de la Barcaciu

De vorba cu magarusul

2 mame, 2 puiuti

Tot unul mic si cuminte ca si puiul nostru

Cabana Barcaciu

Sub platoul de la Barcaciu e o portiune defrisata. Ma intreb de ce or fi taiat padurea? Era padurea prea batrana? Sau ca sa existe priveliste de la cabana inspre tara Fagarasului? :D

Loc frumos sau urat?

Marcaje originale

Cam asta a fost excursia de joi de la Barcaciu: 2h urcare, 2h stat pe sus pe la cabana, 2h coborare.

Spre seara ne schimbam locatia si ne indreptam spre Zarnesti. Aici suntem primiti cu caldura si ospitalitate in casa familiei Clinciu. Pana dupa miezul noptii ne petrecem seara povestind cu Andreea si Luci.
Ziua de vineri se anunta promitatoare cu vreme buna. Dupa micul dejun si dupa inca o tura de povesti cu Ana, Luci si Andreea ne indreptam spre cantonul Rudarita.

Vlad doarme?

Azi vremea e mult mai darnica cu noi, asa ca urcam linistiti. Ca de obicei, imediat ce incepem plimbarea, Vlad adoarme bustean in port-bebe. Leganatul si aerul de munte il doboara instant. Si bineinteles ca-si continua nostimul sau "scartait" ritmic cu care deja suntem obisnuiti.

Nu va speriati ca-s asa high-tech echipat pentru o tura cu copilul :))
Fac teste Polar vs Garmin

Planul meu e sa urcam pana sub varful Comisul din creasta Fagarasului ca sa prospectez partea finala a traseului de creasta banda rosie. Vreau sa am proaspete in minte locurile pentru atunci cand voi face tura "Fagarasul la zi lumina". N-am mai fost pe aici din vara lui 2008 de la Carpathian Adventure si stiu ca de atunci s-a mai stricat marcajul datorita exploatarilor forestiere din Curmatura Lerescu.

Priveliste spre Piatra Craiului

Dupa Curmatura Lerescu mergem prin resturile unei exploatari forestiere unde a ramas un adevarat haos de trunchiuri doborate si craci imprastiate la tot pasul. Poteca e deviata in multe locuri fata de cursul ei initial ca sa ocoleasca noianul de busteni abandonati de forestieri. In plus balariile si ierburile inalte au invadat zona defrisata si in unele locuri poteca abia se mai ghiceste. Totusi traseul pare ca a fost recent remarcat, probabil de 1-2ani, incat cu putina atentie se poate urmari.
Ma bucur insa c-am avut ideea sa vin sa prospectez zona, arata cu totul altfel decat in amintirile mele din 2008. Probabil pe inserat cand voi ajunge eu aici la finalul unei ture solicitante, as fi pierdut timp pretios ca sa ma orientez. Iar pe intuneric nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost fara sa am imaginea de acum.

Sa tot stai aici

Dupa 3h de urcus continuu ajungem sub varful Comisul, la stalpul de marcaj de unde se desprinde traseul punct rosu ce coboara spre nord in valea Sebesului. Pe aici m-am retras cu prietenul Cristi Ghilt in tura noastra "Fagaras 24h" din 2009. Pana aici imi doream sa ajungem acum ca sa am clare in minte toate detaliile din traseul de creasta.

Daca cautati un loc frumos de alaptat copilul...

Locul asta e un loc de popas cu o priveliste nemaipomenita catre lama ascutita a Pietrei Craiului si spre culmile mai domoale, dar masive din Iezer-Papusa.

Vlad socoteste si el ca un loc potrivit pentru popas, asa ca isi cere dreptul la masa. Doar tot omul cand se opreste intr-un loc ca acesta pe munte mai mananca ceva, nu-i asa?
Si eu care imi faceam griji ca de la altitudinea prea mare, plamanii lui mici, inca neforjati, vor obosi sa soarba aerul. Si cand colo Vlad are putere si suge laptele cu un nesat de ne minunam amandoi. Probabil ii prieste aerul tare al inaltimilor.

Priveliste spre Iezer-Papusa

Aici la stalpul de marcaj de sub Comisu suntem la 1750m altitudine. Oricum i-am facut lui Vlad aclimatizarea treptat ca sa vedem cum se comporta. Sambata-duminica in prima sa excursie la Cuntu la 1450m, joi la Barcaciu la 1550m si vineri sub Comisu la 1750m. Pe moment ajunge, restul lasam pe mai incolo. Oricum mai sus pe creasta vantul pare sa bata ceva mai tare, aici unde suntem noi adie rezonabil.

Sper ca poza asta sa-l inspire pe Vlad cand va fi mare

prietenii stiu de ce...

Dupa un popas agreabil e momentul sa ne si intoarcem la vale.

Pe munte se mai intalnesc si lucruri sau locuri uratite si distruse de oameni. E trist dar exista. Unii cauta rasina brazilor, altii taie brazii, fiecare cu ce are nevoie.

Rani in trunchiurile copacilor

Rani in coasta muntelui

Frumoasa a fost si tura spre Comisu: 3h urcare, 1h de popas, 2h de coborare si-am mai petrecut o zi pe munte ce ne-o vom aminti.

Periplul nostru pe la portile Fagarasului il incheiem pe valea Lisei. Aici ajungem vineri seara la cabana de vacanta a familiei Petru. Multumim frumos Oli si Catalin pentru ospitalitatea voastra!

Cabana de pe valea Lisei

Si dupa 2 zile de umblat pe munte, timp in care nu i-am facut baita zilnica lui Vlad, isi merita si el o baie buna sub soarele amiezii.

La baitza

Week-end-ul il dedicam odihnei si relaxarii presarate cu povesti, bere, vin si gratare. Si lapte pentru Vlad. Si aici Vlad minuneaza oamenii ce mare plimbaret e la o varsta atat de mica. El insa doar se pregateste pentru ce va urma.

Noutati despre "Fagarasul la zi lumina"

2011-07-19T19:05:00.005+03:00

Dupa Maraton Apuseni s-a acutizat periostita care imi dadea tarcoale de mai mult timp, iar apoi dupa Maraton 7500 Bucegi s-a agravat, asa incat acum sunt nevoit sa iau un repaos fortat.

Momentan am renuntat la alergare ca sa ma feresc de impactul la aterizarea pe picior. Evident n-am reusit sa stau linistit fara sa fac nimic. Asa incat in lipsa alergarii, ma consolez totusi cu antrenament in sala, ca sa ma mentin cat de cat in forma fizica. Bag antrenamente cardio pe stepper si pe bicicleta si antrenamente de forta pentru picioare. Nu stiu daca e bine sau nu, dar simt ca tampesc daca nu fac nici o miscare.
In general nu-mi place sa astept fara sa fac nimic, nu e in firea mea, asa ca acum trec printr-o perioada destul de grea pentru psihic. Am tot felul de intrebari in cap, daca ma voi reface in timp util ca sa pot sa fac incercarea din Fagaras.

In promovarea proiectului meu "Fagarasul la zi lumina", studioul regional TVR Timisoara a realizat un reportaj legat de pregatirile mele pentru aceasta incercare. Aceste imagini sunt realizate in saptamana de dinainte de Maraton Apuseni. Atunci eram inca apt de alergare :D

reportaj TVR Timisoara

De asemenea proiectul meu este promovat si de inimosul alergator si redactor sportiv Marian Chiriac prin revista sa electronica alerg.ro care a scris un articol foarte reusit pe aceasta tema.

In proiectul meu sunt sustinut de sportsworld.ro si in colaborare cu ei voi incerca sa testez 2 produse de la 2 brand-uri consacrate: CamelBak si Asics.

Eu si Gianina folosim de mult timp produse CamelBak, in toate turele noastre, fie ca sunt ture de vara sau de iarna, de alergare, trekking, schi de tura sau alpinism.

Acum in Fagaras sper sa am ocazia sa testez rucsacelul de tura CamelBak Octane24. La prima vedere, fara sa-l utilizez, doar tinanadu-l in mana este un rucsac destul de usor, are 470g fara rezervor si 680g cu rezervor.
Spun destul de usor comparandu-l cu rucsacelul Quechua Diosaz20 ce-l folosesc de obicei pentru ture lungi gen Maraton 7500 sau Carpathian Adventure. Diosaz20 are 450g fara rezervor si atunci cand l-am cumparat nu credeam ca poate exista un rucsac de 20l mai usor ca si Quechua.
La o greutate similara insa CamelBak Octane24 este mult mai rezistent, daca analizez textura materialelor din care este facut imi da o incredere mult mai mare decat Quechua. Octane24 are 21l si un rezervor de apa de 3l, deci e ideal pentru ultra-maratoane sau pentru ture lungi de anduranta.
Sunt curios cat de ergonomic si practic il voi percepe atunci cand voi alerga cu el in creasta Fagarasului.

Incaltamintea e evident cea mai importanta piesa de echipament in alergare. De mult timp vroiam sa testez papucii Asics pe munte.

La alergarea pe pista pe teren plat folosesc Asics de ceva vreme. Am 2perechi pe care le folosesc in functie de tipul de antrenament:
- Asics Gel Speedstar5 - niste papuci foarte usori pentru alergari de viteza: tempo-uri si intervale
- Asics Gel Nimbus12 pentru alergarile lungi; la finalul antrenamentelor pentru maratonul de la Viena din aprilie, cand am adunat foarte multi kilometri alergati, au inceput sa apara primele semne de periostita; atunci am luat decizia sa-mi iau o pereche de papuci cu amortizare sporita, ca si tip de calcatura eu fiind un under-pronator, deci am nevoie de amortizare (cushioning) suplimentara.
Asa ca m-am decis sa-mi cumpar si o pereche de Asics pentru trail-running si cautarile mele m-au dus catre Asics Gel Trail Attack7. N-am apucat sa-mi cumpara acesti papuci, dar sper sa-i pot testa in Fagaras prin colaboarea cu sportsworld.ro.

De asemenea in Fagaras voi avea si suportul oferit de Lucian Clinciu de la Sponser care nu mai are nevoie de nici o prezentare pentru cei familiarizati cu lumea sportului montan.

De la Sponser voi avea gelurile energizante si bautura izotonica care ma vor ajuta sa sustin efortul pe durata atator ore pe creasta Fagarasului.

Ca alimentatie de-a lungul unei curse lungi, pe langa geluri eu folosesc si clasica miere de albine pe care eu o amestec cu zeama de lamaie. La un ritm cardiac crescut corpul nu mai poate metaboliza hrana normala si devine cam greu sa mesteci si sa inghiti un aliment solid. Peste un anumit ritm cardiac orice aliment solid este refuzat automat de catre organism prin voma.
Totusi trebuie atentie la ingerarea unor cantitati mari de geluri si miere, acestea provoaca aciditate crescuta in stomac. De aceea e bine de ingurgitat si chestii solide care sa mai intremeze stomacul. La ture lungi cum e Maraton 7500 sau creasta Fagarasului eu folosesc feliute de cascaval si biscuiti.
Pare sa intre in contradictie cu ce spuneam mai sus, dar aici e arta: sa stii cand sa mananci, sa nu pierzi momentul oportun, sa stii cat sa mananci, nici deloc, dar nici prea mult, pe unele coborari sa reduci viteza, sa astepti sa scada pulsul si sa inghiti cate ceva mai normal de mancat, sa nu mananci exact inaintea unei urcari solicitante. Nu-i usor, dar se invata.

Ca sa inchei si ca sa dau un semn tuturor celor care s-au oferit sa ma ajute in tentativa mea din Fagaras: din cauza indisponibilitatii mele fizice ma vad nevoit sa aman tura in Fagaras pana ma voi simti refacut, astfel incat sa fiu apt pentru aceasta dificila incercare si sa nu risc o recidiva intocmai ca si la Maraton 7500. Nu pot sa estimez acum cu certitudine cand va fi data, dar am sa va tin la curent.

Un nou inceput 16-17iul

2011-07-19T14:06:00.008+03:00

Faceti va rog cunostinta cu mine: pe mine ma cheama Vlad, sunt noul membru al familiei Tanase si abia ce am implinit 3 saptamani.

Intr-o seara mama si tata se tot gandeau cum sa scape de caldura asta obositoare din Timisoara? Isi aminteau cu nostalgie de verile trecute cand dormeau in fiecare sfarsit de saptamana undeva sus de tot pe munte unde era racoros. Mie imi tot venea sa le spun: hei dar de ce nu ma luati si pe mine si sa mergem impreuna pe munte? daca am aparut si eu pe lume nu mai puteti merge pe munte? doar n-o sa va schimbati obiceiurile din cauza mea? Doar ca eu nu pot vorbi inca ca sa le spun toate acestea. Totusi se pare ca le-am transmis cumva telepatic gandurile mele, caci s-au hotarat sa mergem a 2-a zi la Cuntu in m-tii Tarcu.

Eu sunt Vlad!

Pentru ca e prima iesire pe munte au zis ca facem o plimbare scurta pana la Cuntu si spre seara ne intoarcem acasa. Totusi drumul spre munte e destul de aglomerat, sunt multe TIR-uri pe sosea si ai mei parinti se gandesc ca in felul acesta vom petrece mai mult timp in masina decat pe munte.
Atunci mama propune sa ramanem peste noapte la Cuntu, doar ca isi da seama ca nu ne-am pregatit pentru o iesire de 2 zile.
- Pai ce pregateli? spune tata de colo. Nu ne trebuie decat niste pampersi in plus pentru Vlad, sa ne ajunga pe 2 zile si ceva de mancare pentru noi.
- Pai si cum dormim? ca nu ne-am luat sacii de dormit cu noi, spune mama usor ingrijorata.
- Pai nici nu avem nevoie, sigur ne da George o plapuma sau niste paturi. Doar va fi bucuros sa-l vizitam.

Ia priviti cat sunt de mic

Asa ca ne oprim in Caransebes unde tata completeaza stocul de pampersi si mai ia ceva de-ale gurii pentru ei. Eu am noroc cu mancarea, nici nu trebuie preparata, doar fac putina galagie si mama imediat imi potoleste foamea. Ca sa fiu sigur ca treaba asta functioneaza si in excursie, nu doar acasa, incep sa strig putin cat timp tata e la cumparaturi si mama imediat ma alapteaza in masina.

In tabara de copii

Pe drumul de urcare spre telescaunul de la Muntele Mic ne oprim pentru cateva ore la pensiunea Ioana. Aici Coco Galescu organizeaza in fiecare vara tabere de aventura pentru copii.

Aici e activitate mare pentru copii mai mari. Eu fac cunostinta cu 2 fetite mai de varsta mea: Ana Maria lui Lore&Alin Ciula si cu Mara a lui Lore&Tarcu. Trebuie sa mi le notez in agenda pentru viitor.

Apoi obosit de atata socializat cu fetitele...

... adorm Lemn Tanase

Plecam mai departe si urcam cu masina in saua Jigoria. Aici lasam masina si incepe aventura pe munte.

Primul meu traseu montan

Pot dormi oriunde

Desi ai mei parinti se intreaba daca nu stau chinuit in port-bebe, eu n-am nici o treaba, dorm bustean in timp ce mama ma tot leagana la fiecare pas.

Prin padure la racoare

Intamplator si fara un plan dinainte stabilit, mama si-a luat echipamentul de alergat pe munte. Cred ca fara sa-si dea seama e putin nostalgica dupa vremurile in care alerga pe munte.

Mama si-a scos echipamentul de alergare de la naftalina

Deocamdata sunt usor de carat

In Poiana Seroni mi se face iarasi foame. Incep sa fac iar ceva galagie, dar apoi imi dau seama ca nu era nevoie. Mama si tata oricum s-ar fi oprit aici, caci din cate vad e loc clasic de popas in drumul spre Cuntu. E loc de belvedere spre Tarcu si caldarea Oltenei. Deci oprirea e binevenita.

Spre caldarea Oltenei

Tarcu in nori

Mama Gianina

Locul meu preferat: la mama in brate

Din Seroni ma ia si tata in primire. Eu dorm la fel de bine in continuare. Ai mei parinti se amuza de mine si ma compara cu o masina stricata, cica scot niste scartaituri la fiecare pas al lor. Ei nu stiu inca ca asa imi place mie sa gem usor in somn cand sunt leganat. Inca nu-mi cunosc ei toate obiceiurile, ma au doar de 3 saptamani si inca n-au apucat sa citeasca toata cartea cu instructiunile mele de folosire.

Acum cu tata

Tata e grijuliu

Dupa o plimbare placuta ajungem si la Cuntu. Aerul racoros din padure mi-a prins tare bine caci am dormit neintrerupt.

Tot o familie

Apus

La Cuntu, George nenea meteorologul, e tare bucuros ma cunoasca si se minuneaza ca am doar 3 saptamani. Spre seara ajunge si AnaMaria adusa de parintii ei Lore si Alinu. Seara sunt doar 17 grade aici, cam jumatate cat la Timisoara. Cum sa nu dormi bine in asa aer racoros?

Mamici mandre

Ana Maria si Vlad

Duminica dimineata facem o plimbare scurta prin jurul cabanei Cuntu.

Cu George, sef de statie la Cuntu

Aici la Cuntu e loc bun de dormit

Apoi dupa pranz coboram la vale inapoi la masina, caci pe sus pe munte incep sa se adune nori negri si ai mei parinti inca nu au echipament de ploaie pentru mine.

Se poate urca si cu motoare de un singur cal putere

AnaMaria a urcat in scaunelul de masina. La deal s-au ostenit parintii ei sa-i care amandoi scaunelul, probabil le-a cam rupt spatele. Iar acum la vale mami si tati le-au sugerat sa foloseasca o metoda mai originala s-o transporte la vale. Foarte amuzant...

Metoda tribala de carat copilul: pozitia 1

Metoda tribala de carat copilul: pozitia 2

Avem noroc caci nu se aduna norii de ploaie si putem sa ne plimbam nestingheriti. Dupa o alta pauza in Seroni, ajungem la masina unde se termina prima mea excursie pe munte.

Ne mai oprim inca o data la tabara de aventura pentru copii sa mai trag un pui de somn la racoare, inainte sa coboram la caldura de la oras.

Apoi imi iau ramas bun de la Mara, iar ai mei parinti ii saluta pe Coco, Ane, Dani, Tarcu, Lore.

In drumul spre casa ai mei parinti au o discutie interesanta. Au primit sugestii de la prieteni si cunoscuti ca ar fi cazul sa schimbe numele blog-ului in "Pasi in 3 pe munte".
Mama Gianina, pragmatica cum e de felul ei, spune ca probabil ii voi insoti pe munte vreo 13-14 ani ca n-am incotro, asta e programul si apoi precis n-o sa mai vreau sa merg cu ei. Ori o sa vreau sa merg cu prietenii, ori poate ma fac artist si n-o sa mai merg deloc pe munte. Si pana la urma tot ei doi vor ramane sa-si insoteasca pasii impreuna pe munte. Si atunci are rost schimbarea asa doar pentru 14 ani de mers impreuna? :))
Pana si tata s-a minunat razand de argumentele mamei, apoi cum e mai conciliant de felul lui a propus sa mai asteptam pana cand cel putin voi putea pasi si eu singur. Ca daca e sa fie "pasi in 3", atunci sa fie, nu doar pasi in doi si unul carat in spate :))

Marathon 7500 2011 Bucegi 7-9iul

2011-07-11T16:02:00.056+03:00

7500 a reprezentat de la inceput pentru noi ceva special. Pare paradoxal caci am fost deja la 2 editii alaturi de Gianina, ne-a placut la maxim de fiecare data, insa de fiecare data ne-am promis ca n-o sa mai participam. Iti trebuie o oarecare doza de nebunie sa te aliniezi la startul unui asemenea concurs, dar mai ales sa revii dupa ce stii prin ce-ai trecut. Si culmea e ca am revenit. Toti oamenii "normali" care ne cunosc isi beleau ochii cat cepele cand auzeau datele tehnice: 90km, 7500m diferenta de nivel, 22-26h de parcurs. "Cum spui ma? Ati mers 26h fara oprire, fara sa dormiti? Pai voi nu sunteti normali ma!"

Probabil ca pentru marea majoritatea a cunoscutilor nostri nu suntem normali, dar pentru prietenii nostri care in primul rand ne inteleg, pentru cei ce participa la maratoanele montane, suntem oameni normali. Si unul din motivele pentru care ne place sa participam la maratoane este ca ne putem intalni cu o gramada de oameni "anormali" :))

Inceput de cursa - proba Hobby 45km

Daca stau bine sa ma gandesc, 7500 la prima sa editie din 2009 a fost de fapt primul maraton montan la care am participat. De fapt am fost cam inconstienti c-am inceput si noi cu un ultra-maraton, in loc sa ne alegem un maraton normal. Noi eram outsideri atunci, nu cunosteam deloc celelalte echipe, nici nu ne-am facut vreo speranta legata de podium, insa am facut o cursa exceptionala si la finalul cursei am trecut primii linia de sosire la mixt alaturi de prietenii nostri Hoinarii. Am avut nevoie de o saptamana sa ne refacem fizic si ne-am spus ca n-o sa mai mergem la un asemenea concurs. Insa de fapt atunci a inceput epopeea participarilor noastre la maratoanele montane.

Pana anul urmator am sters din memorie tot efortul, oboseala, epuizarea, suferintele indurate dupa concurs si au ramas vii doar emotiile intense din concurs cand fugeam nebuneste de urmaritori si satisfactia imensa traita la final. Asa ca la editia a II-a din 2010 ne-am aliniat din nou la start, de data asta mult mai bine pregatiti fizic si tactic si ne-am propus sa-i batem pe prietenii nostri Hoinarii. Evident si ei isi doreau sa ne bata pe noi. Si ca sa ma laud putin cred ca am scris istorie atunci pentru am scos un timp fantastic pentru o echipa de mixt: 22h27', iar la linia de sosire am fost a 2-a echipa din tot concursul, singura echipa din fata noastra fiind baietii care au castigat la Elite masculin.
La final am zis din nou cu Gianina ca este ultima oara cand mergem la 7500. Atunci cand tragi de tine la maxim pretul platit intr-un asemenea cursa este foarte mare, oboseala si uzura se cumuleaza. Si oricum ca si echipa de mixt nu mai aveam ce limite sa depasim, ce noua provocare sa ne fixam?

Gianina s-a ocupat intre timp de viitorul nostru, iar eu mi-am vazut constiincios de antrenamente. Evident ca dupa un an intreg am uitat promisiunile facute si am gasit o noua provocare in a participa la 7500: sa ma iau la tranta cu Greucenii la masculin. Dupa 2 editii consecutive sa termin 7500 nu mi se mai pare deloc o provocare, desi este cel mai greu concurs de alergare montana din Romania. Dar acum imi doresc mult sa ajung pe podium si la masculin. Pana acum as putea spune c-am urcat pe podium la 7500 doar datorita nevestei :)) Acum vreau sa vad daca pot sa ma bat de la egal la egal cu Greucenii? Daca pot sa urc pe podium prin puterile mele.

Start Marathon 7500 2011 - proba Hobby 45km

Pentru aceasta aveam nevoie de un coechipier de nadejde. N-a fost nevoie sa-l caut prea mult. Ma loveam de el la fiecare maraton. A fost omul meu in galben de la MPC 2009 si de atunci de cand ne-am cunoscut ne intalnim la fiecare maraton. Zsolt Kovacs, e un clujean hotarat dintr-o bucata, asa ca l-am placut din prima. Amandoi suntem ambitiosi, ne dam seama ca suntem de valori apropiate. Desi nicicare n-o spune, intre noi s-a iscat o mica concurenta. Fiecare isi doreste sa-l intreaca pe celalalt, dar nici unul nu recunoaste pe fata, doar la povestile dupa finish iti poti da seama de asta. De fiecare data Zsolt ma intrece pe portiunile de coborare, apoi eu il depasesc pe urcari. Cand stiu ca se apropie ultima urcare din concurs apas pe acceleratie pana la fund, asa incat sa fiu sigur ca Zsolt nu ma ajunge pe ultima coborare unde alerg ca bezmeticul. Pana acum asa s-a intamplat de fiecare data, Zsolt inca n-a reusit sa ma intreaca, dar de fiecare data la final ne despart doar cateva minute. Daca as fi slabit ritmul stiu ca Zsolt m-ar fi ajuns.

Asta imi da certitudinea ca suntem de valori apropiate, asa ca a fost cumva firesc sa-i propun lui Zsolt sa facem echipa la 7500 si pentru amandoi a fost evident ca vom face o echipa omogena si echilibrata. Cand ne-am fixat obiectivul echipei a fost gand la gand cu bucurie: amandoi vizam podiumul, alta optiune nu exista pentru noi.

Cu obiectivul a fost simplu, insa numele echipei ne da mare bataie de cap. Nu gasim nici un apelativ care sa se potriveasca. Pana la urma alegem niste initiale care sa faca lumea curioasa: ADLP - Am dat-o la pace! Adica eu si Zsolt am dat-o la pace si facem echipa. Caci pana acum ne razboiam la fiecare maraton.

Zsolt isi ia rolul in serios si imi place ca se implica. Imi pune tot felul de intrebari legate de strategia de concurs, de profilul de altitudine al traseului, se intereseaza de punctele de alimentare cu apa, se pune sa calculeze cate geluri energizante sa luam cu noi, studiaza timpii de concurs de la editiile anterioare. Ma distreaza insa ca face calcule matematice complexe: cate calorii sa ingurgitam pe ora, cu ce viteza sa alergam pe fiecare tronson. Imi dau seama din framantarile lui ca e destul de emotionat de incercarea ce-l asteapta.

Eu sunt linistit din acest punct de vedere dupa 2 participari la 7500, stiu la ce sa ma astept. Am si eu emotii, dar din alt motiv. Sunt inca nerefacut fizic dupa maratonul Apuseni. De cateva luni bune ma chinuie o periostita la tibie (inflamatie a membranei ce inveleste osul) pe care pana acum am reusit s-o fentez printre antrenamente si concursuri. De la inceputul sezonului am avut luna si maratonul: in aprilie la Viena, in mai la EcoMarathon, in iunie la Apuseni. S-au adunat foarte multi kilometri de alergare. La Apuseni periostita mea a protestat, desi in concurs nu m-a deranjat incat sa nu pot alerga, imediat dupa concurs insa am inceput sa schiopatez si 2-3 zile abia mai puteam pasi pe piciorul stang. Dar sunt optimist, nici nu concep sa nu iau startul la 7500. Febra concursului m-a cuprins de tot. Imi propun 2 saptamani de pauza de alergare, insa pauza activa. Antrenamentele zilnice de alergare le schimb cu sedinte de cycling si stepper in sala. In acest fel ma lipsesc de impactul la aterizare pe picior din timpul alergarii si imi antrenez doar partea cardio si musculatura picioarelor. Sedintele intense de stepper mi se par ideale, simuleaza foarte bine urcarile epuizante de cate 1000-1500m pe vf Omu si pe Jepii Mici.
Ma simt intr-o forma fizica foarte buna, asta e bine pentru psihicul meu dinainte de concurs. Doar cand incerc sa alerg imi dau seama ca situatia nu-i prea roza: piciorul stang inca ma doare. Imi bag in cap ideea ca in 2 saptamani ma voi reface.

In sfarsit soseste si clipa mult asteptata a concursului. Joi seara la Pestera e foarta multa lume cunoscuta. Pe la 9 seara soseste si Zsolt si punem la punct ultimele detalii de strategie. Ne pregatim 2 randuri de rucsacei pentru tura: unul pentru prima treime a turei pana in tabara de baza, al 2-lea pentru urmatoarele 2/3 din traseu. Am pus in fiecare rucsacel cate un camelbak cu izotonic, gelurile energizante. Cand ne vom intoarce in tabara nu vom avea de facut decat sa mutam echipamentul obligatoriu si numarul de concurs dintr-un rucsac in altul.

Ne inventariem si concurenta. E clar favoritii sunt Paliciu cu Galiteanu. Apoi printre adversarii nostri mai sunt baietii biatlonisti Cristi&Denis, echipa surpriza constituita ad-hoc Nusu impreuna cu Silviu Balan, precum si castigatorii de anul trecut Fane cu Spulber.
Intr-o astfel de cursa lunga sunt multe variabile de luat in calcul. Nu conteaza doar pregatirea fizica, e foarte importanta strategia in cursa: modul cum se distribuie efortul pe parcursul intregii curse - cursa e foarte lunga si un ritm prea sustinut pe un tronson poate sa aduca epuizarea, trebuie gasit un ritm echilibrat; apoi trebuie o alimentare si o hidratare constanta pentru sustinerea unui asemenea efort; conteaza si orientarea in teren - orice rataceala poate rasturna clasamentul.

La mine e deja o traditie sa am emotii inainte de orice concurs, dar la 7500 emotiile sunt proportionale cu dificultatea traseului. Ma trezesc pe la 3 noaptea si nu mai pot lipi ochii la loc, asa ca ma tot foiesc.
Asa am patit si la precedentele editii. Dimineata eram efectiv panicat ca nu m-am putut odihni, dar in cursa nu stiu de unde reuseam sa adun energii nebanuite caci nu simteam lipsa de somn. Ziua aveam si eu momente grele de oboseala, de obicei urcarea Bucsoiului era piatra de hotar pentru mine. Acolo abia reuseam sa ma tin de Gianina. Dar cum venea inserarea nu stiu ce se intampla ca simteam c-am inghitit o dinamita. Ma simteam plin de energie mai ceva ca la start. Si eram cu ochii mari ca bufnita, nu simteam somn deloc.
Asa ca acum nu-mi mai fac griji pentru ca n-am dormit, sper doar ca traditia sa se repete. La 4.30 ma ridic din patul meu din masina si iau fortat un mic-dejun usor, dar energizant: 2 banane, miere si biscuiti. Urasc sa-mi simt stomacul greu cand alerg si nu vreau sa ma simt ca bovinele cand regurgiteaza hrana :))

Vremea e perfecta si prognoza la fel. O zi fara precipitatii, cu soare si nori, nici foarte cald, ideal pentru alergat. Nu stiu cum face echipa CPNT la 7500, dar deja cred ca e o traditie sa aiba vreme perfecta la concurs. Le doresc sa fie asa pentru 50 ani de acum incolo!

Un alt lucru destept invatat de echipa CPNT dupa prima editie e sa dea startul la ora 6.00. In primul an a fost la ora 8.00, tarziu pentru o cursa asa lunga. Pentru mine cel putin e un sentiment reconfortant sa ma trezesc odata cu zorii zilei si sa iau startul odata cu primele raze de soare. Nu stiu cum dar chestia asta imi toarna energie in vene, chiar si dupa o noapte dormita pe jumatate. Prima urcare spre Vf cu Dor se face pe racoare si daca te grabesti prinzi 2 urcari pe Omu pe lumina. Cat ne-am bucurat in 2010 c-am prins coborarea pe valea Ciubotei pe lumina! Mai ales ca e foarte frumoasa si merita vazuta. In 2009 o facusem pe intuneric si bajbaiam dupa poteca. Si la cat e de lunga valea si la cat am coborat din Omu, pe intunericul ala aveam impresia ca ne ducem in fundul pamantului.

Start Marathon 7500 2011 - proba Elite 90km (foto Adi Bostan)

Nimeresc cu Zsolt la start pe a 2-a linie. Aici nu suntem la maraton, nu ne agitam sa fim in prima linie. Vine si momentul startului cand toate emotiile se risipesc ca prin farmec. Ador momentul acesta pentru acum scap de zecile de intrebari si de framantarile dinaintea unui concurs. De aici lucrurile devin mai simple: nu trebuie decat sa ma concentrez sa alerg cat mai bine.

Desi nu alergam tare, dupa 100m cand ajungem pe forestier ne trezim ca suntem primii. Si eu si Zsolt ne intrebam reciproc daca nu cumva alergam prea tare, caci ne distantam vizibil de pluton. Amandoi avem pulsul in parametrii normali, asa ca nu ne ingrijoram. Concluzia e ca cei din spate au pornit mai prudent, cursa e lunga si nu vor sa forteze. Sincer ma asteptam ca Paliciu si Galiteanu sa preia conducerea din start. Imi convenea mai mult sa dicteze ei ritmul si sa stam in plasa lor.

Incepem prima urcare din concurs spre saua Laptici. Cum suntem noi in fata si noi dictam ritmul, ne propunem sa nu saltam cu pulsul peste pragul de acid lactic. In spatele nostru tin constant aproape Paliciu&Galiteanu, de care s-au lipit tinerii biatlonisti. Ritmul la deal e destul de intens, insa nu foarte sustinut. Zsolt inca nu si-a scos betele, alearga cu pasi marunti peste tot pe unde poate. Eu cand alerg, cand merg intins, incerc sa-mi menajez cat mai mult picioarele si ma imping in bete. In saua Laptici iesim primii si apoi alergam pe valea Dorului. Aici ne mangaie primele raze de soare. Fabuloasa dimineata asta! Minunat sa pornesti dis-de-dimineata. Ma intreb cum va fi restul zilei? Aici prindem un usor avans. Insa deja apar primele semne ca piciorul meu se revolta. Simt mici intepaturi la tibie, dar ma gandesc ca odata piciorul incalzit imi vor trece durerile, la fel cum se intampla la antrenamentele lungi.

La primul punct de control de la cabana Varful cu Dor ajungem in frunte cu avans de 1min fata de cele de 2 echipe de urmaritori. Urcam sustinut panta ce ne desparte de varful partiei. Aici ne izbesc din plin razele soarelui. Ziua a inceput. Arunc o privire in urma unde in umbra ce inca cuprinde valea Dorului se vad alergand mai multe echipe. Grosul plutonului inca nu a aparut pe vale.

Incepem prima alergare la vale pe partia de ski pana spre cota 1400. Zsolt fara sa se intrebuinteze prea mult prinde usor viteza, eu ma stradui sa ma tin de el. Simt cum socurile incasate in picioare se transforma in dureri pentru tibia mea stanga. Anul trecut cu Gianina am optat pentru varianta ceva mai scurta pe traseul marcat, acum coboram pe partia de ski, ceva mai lunga, dar mai usor de alergat. La un moment dat ne decidem sa scurtam pe o poteca, caci drumul face o curba prea ocolitoare in stanga. Nu stiu ce poteca am prins, dar dupa un timp avem amandoi impresia ca am luat-o gresit. Nu suntem nici pe traseu, nici pe drum. Ori ne intoarcem, ori trebuie sa gasim o alta continuare. Avem de urcat o panta, apoi in sfarsit ne intersectam cu poteca turistica. Prin fata noastra trec in goana la vale 3 echipe: Picioare Zburatoare, Parang Running Team si nu mai stiu cine. Si nu sunt primele 3 echipe! La dracu!

Ma enerveaza la culme neatentia noastra. Am bajbait 2-3 minute aiurea cautand traseul si am cazut brusc pe pozitia a 7-a. Am pierdut tot avansul si probabil avem cel putin 5min intarziere fata de primii. Zsolt ma motiveaza spunand ca suntem abia la inceputul concursului. Pana la cota 1400 reusim sa revenim pe pozitia a 4-a. Eu incep sa am dureri tot mai mari la piciorul stang. Alergatul acesta pe forestier la vale nu-mi prieste deloc. Tibia mea nu rezista sa incaseze atatea socuri. Radu cu Dani de la "Picioare Zburatoare" ne ajung din urma. Alergam cot la cot cu ei. Zsolt imi cere sa marim ritmul, dar eu nu pot. Raman tot mai mult in urma, baietii trec in fata. Deja schiopatez.

Se termina coborarea si incepe o usoara urcare pe forestier. Aici parca imi revin, ma simt mai in elementul meu pe urcare, nu mai resimt dureri in tibie, dar alerg cam schiopatand. Cum am inceput urcarea i-am si depasit pe "Picioare Zburatoare". Ajungem in al 2-lea punct de control din Poiana Stanii unde aflam ca suntem pe pozitia a 4-a si primele echipe sunt doar la 2-3 minute in fata. De fapt cand incepem urcarea pe poteca ii si vedem o serpentina mai sus pe Paliciu&Galiteanu si echipa de biatlonisti.

Vine echipa ADLP

Ii ajungem din urma in scurt timp pe Nusu&Balan. Mergem o bucata cu ei, dar eu nu reusesc sa tin ritmul, asa ca ii las sa treaca in fata. Raman mereu in urma lui Zsolt. Simt ca nu mai pot pasi pe piciorul stang, cand trebuie sa ma las pe el am senzatia ca nu mai am deloc forta sa imping. Mi se pare ca merg teribil de incet, ca efectiv ma tarasc. Cand iesim la gol alpin observam primele 3 echipe care nu sunt departe de noi, doar 3-400m ne despart. Zsolt incearca sa ma motiveze, masoara ecartul in timp dintre noi si lideri si-mi spune ca avansul lor nu creste, iar din spate nu se vede nimeni. Desi mie mi se pare ca mai prost de atat n-as putea merge.

Aoleu, ce obosit veneam in spate! (foto Adi Bostan)

Nici n-ai zice ca-s ranit (foto Adi Bostan)

Terminam urcarea si iesim in platou in zona pistei de atletism. Aici incerc sa alerg, dar efectiv nu sunt in stare, imi tarasc piciorul stang intr-o incercare esuata de a alerga. E clar ca n-o pot scoate la capat in felul asta, daca nici pe plat nu mai reusesc sa alerg. Ma gandesc cate coborari ma asteapta pe intreg traseul si-mi dau seama ca piciorul meu nu va face fata. Sau daca m-as incapatana sa continui ar fi un pret prea mare de platit. Probabil o saptamana n-as mai fi apoi capabil sa umblu. Iar apoi pretul recuperarii ar fi mult prea scump. Perspectiva abandonului mi se pare cea mai inteleapta decizie.

Ii explic si lui Zsolt decizia mea si pare sa ma inteleaga. In tot cazul isi da si el seama ca nu mai putem inainta in ritmul propus. Si orium nu sunt sanse sa-mi revin, nu e ca si cand as fi obosit. Asa ca la punctul de control din Piatra Arsa informez arbitrii din traseu ca abandonez. Am facut abia 2h35' pana aici si concursul pentru noi s-a incheiat!
Incerc rand pe rand senzatii de dezamagire, frustrare, neputinta. Mi-as dori sa ma simt epuizat, dar sa ma chinui sa continui.
Il indemn pe Zsolt sa continue traseul alaturi de echipele din frunte, il vad ca are un chef de zile mari sa alerge. Asa ca o ia la fuga spre Cantonul Jepi in urmarirea celor din frunte.

Incep sa apara rand pe rand urmatoarele echipe. Si asa cum ma asteptam incep sa curga intrebarile din partea prietenilor si cunoscutilor din concurs: ce cauti aici? de ce te-ai oprit? ce s-a intamplat cu tine?
Sunt intrebari firesti in situatia asta, doar ca-mi rasucesc cutitul in rana si-mi maresc frustrarea. Cand ii vad pe toti cum alearga ma cuprinde o imensa senzatie de neputinta.

Dupa ce stau 30min sa vad echipele care vin din urma, ma decid ca nu are sens sa cobor asa repede in tabara de baza de la Pestera. In definitiv e o zi minunata de mers pe munte si ar fi pacat sa nu profit de ea. Doar e abia ora 9 dimineata. Voi merge la punctele de control de la Babele si Omu ca sa vad echipele in concurs si sa-i incurajez pe ceilalti competitori.
Ma insotesc cu Catalin din Zarnesti, el e venit aici ca si suport pentru Rares si Alexandra de la mixt. Impreuna pornim spre Babele. Mersul domol imi prieste, dar schioapat pronuntat la fiecare pas.

Acum am ocazia sa vad si o alta fata a unui concurs. Pana acum niciodata n-am stat pe margine sa observ alergatorii in concurs. Intotdeauna eram printre cei ce alearga. Doar la Hercules am stat pe margine, insa la linia de finish se vede destul de putin, nu se vede efortul concurentilor de pe traseu. Acum pot sa percep si eu din afara efortul depus intr-un concurs. Si descopar ca e chiar interesant sa stai intr-un punct si sa observi rand pe rand echipele care trec, incepand cu primii cei mai buni si continuand cu plutonul. Sa observi pe fetele lor bucuria de a alerga, ambitia, motivatia, concentrarea, oboseala.

Soseste si Zsolt. Pe coborarea pe Jepii Mari a tras tare si dupa cum imi spune a ajuns primul la punctul de control din Busteni! S-a insotit apoi in urcare pe Jepii Mici rand pe rand cu mai multe echipe. Se vede pe fata lui bucuria alergarii si ma bucur ca nu e dezamagit de mine pentru abandonul meu.
De aici nu mai gaseste motivatia sa continue de unul singur, asa ca ma insotesc cu el in drum spre vf Omu unde vom intercepta din nou primele echipe din concurs. Catalin ramane sa-i astepte pe Rares si Alexandra.

La Omu deja sesizam cum oboseala s-a instalat mai bine pe fetele concurentilor, ritmul nu mai e foarte alert, toti se gandesc sa-si dozeze cat mai bine efortul pentru a putea tine un ritm constant pana la final. Nimeni nu mai e chiar asa proaspat. Din nou mi se face ciuda. As fi dorit si eu sa simt oboseala, sa trag din greu de mine, dar sa fiu in concurs!
Ramanem pe Omu pana trec primele 4 echipe de baieti, apoi ni se face frig si hotaram sa coboram spre Pestera. La scurt timp sub saua Cerbului ii intalnim pe Hoinari. Sunt pe prima pozitie la mixt. Ii incurajam frenetic. Elena imi pare foarte determinata si trage foarte bine la deal, incat Suca abia se tine de ea. Daca se feresc de accidentari, n-am nici o indoiala ca vor castiga la mixt.

Coborarea spre Pestera dureaza o eternitate. Merg la pas pentru ca nu pot mai mult. In pauza de la Omu piciorul mi s-a racit si acum resimt dureri la fiecare pas. Pur si simplu nu pot sa-mi imaginez cum se poate urca valea Ialomitei in 1h30'. Eu abia cobor acum la vale. Acum am in sfarsit linistea sufleteasca ca abandonul a fost cea mai buna decizie. Altfel mi-as fi facut piciorul praf pe toate coborarile. De fapt daca analizez mai profund nu prea a fost o decizie inteleapta sa concurez la 7500, am venit inca nerefacut fizic dupa Apuseni, cele doar 2 saptamani se pare ca n-au fost suficiente pentru refacere. Trebuia sa stau linistit acasa. Dar oare puteam sa stau pe margine? Inca nu sunt suficient de intelept ca sa fi luat hotararea asta.
Pe drum spre Pestera intalnim o gramada de echipe, practic ne intersectam cu grosul plutonului. Desi nu-i cunosc pe toti concurentii, primesc aceeasi intrebare repetata de nenumarate ori in diverse forme: de ce am abandonat?
Uff, desi mi se par firesti intrebarile oamenilor, la un moment dat chiar ma oboseste sa dau tuturor aceeasi explicatie.

Echipele de abandonati (foto Adi Bostan)

Pe drum ne intalnim cu Rares si Alexandra. Dupa cum stau tolaniti in iarba se pare ca au abandonat si ei. Alexandra pare in regula, dar pe Rares l-au lasat telescoapele. Daca participa doar la maratone de MTB unde se bizuie doar pe telescoapele bicicletei, la un ultra-maraton de alergare e normal sa apara probleme de anduranata. In conditiile in care pentru el sunt prioritare concursurile de MTB, unde trage la nivel inalt, mi se pare inteleapta si decizia lui de a abandona.

Vinovati: ranitii Rares si Alin (foto Adi Bostan)

Pentru mine Marathon 7500 ramane un concurs foarte frumos si de la an la an tot mai bine organizat, chiar daca editia din 2011 nu va fi o amintire placuta pentru mine. Practic a fost un esec cauzat de o planificare mai putin cugetata. A fost totusi singurul maraton la care am abandonat... pfui, era cat pe ce sa zic primul :D
Nu stiu ce va fi la anul, acum nu-mi promit nimic deocamdata, voi vedea la momentul potrivit.
Acum pentru mine prioritatea maxima este sa ma refac cat mai grabnic pentru proiectul meu "Fagarasul la zi lumina". Ma chinuie teribil gandul ca nu voi fi complet refacut la data la care mi-am propus sa atac Fagarasul. Si nici nu vreau sa n-am rabdare sa astept si s-o dau in bara ca si la 7500. In orice caz timpul le vindeca pe toate...

Proiect: Fagarasul la zi lumina

2011-06-30T17:43:00.035+03:00

In septembrie 2008 intr-o trupa extinsa de 7 prieteni am inceput tura "Fagaras la 2 zile" si-am terminat-o in 4 oameni. Tura a fost o super reusita pentru noi si la vremea respectiva mi se parea un lucru extraordinar. Si asa a si fost.

In anul urmator impreuna cu prietenul Cristi Ghilt si cu echipa Hoinarilor am avut curajul sa credem ca putem mai mult, am optimizat strategia de parcurs si am inceput sa visam ca putem parcurge creasta in 24h. Din cate stiam noi nimeni nu mai avusese ideea nebuneasca sa parcurga creasta intr-un timp atat de scurt si de aceea ne simteam ca niste pionieri.
Asa ca in iulie 2009 ne-am avantat cu emotii si elan totodata la asaltul "Fagarasului in 24h" si impreuna cu Cristi am reusit sa parcurgem creasta in sub 24h. Hoinarii au parcurs-o in 26h. A fost o tura grea. La final ma gandeam ca o asemenea aventura se face o data in viata.

Spre acoperisul tarii (Fagaras 24h)

Dar ma cunosc bine si stiu ca nu ma multumesc cu putin. Cand am obtinut ceva vreau mai mult. Ma rog in cazul de fata m-as multumi cu mai putin, caci e vorba de timp. Dupa ce oboseala turei a disparut, dracusorul din mine ma inghiontea si-mi soptea obsedant: "se poate mai repede, se poate mai repede..."

Timpul a trecut, am adunat cateva maratoane in picioare, o gramada de antrenamente si multa experienta, ma cunosc bine in regim de efort si oboseala si-mi place la nebunie atunci cand e greu. Acum ma simt in stare sa ma provoc pe mine insumi la o noua incercare: Fagarasul la zi lumina.

autor afis: Andrei Simu, autor fotografie: Catalin Pobega

Cateva date tehnice despre traseu:

Ce inseamna asta? Sa parcurg integral creasta Fagarasului de la vest la est, cu startul de la manastirea Turnu Rosu si sosirea la cantonul Rudarita, adica 90km si o puzderie de vreo 50 de varfuri din creasta de depasit, in total toate urcarile cumulate pe aceste varfuri ajung la 6000m. Planul meu este sa parcurg zona alpina a crestei pe lumina, adica din zori si pana-n seara.

Cand voi face aceasta incercare?

M-am gandit mult asupra datei la care sa fac aceasta incercare. Ca sa am sanse sporite in cursa cu lumina soarelui teoretic ar trebui sa fac tura pe 21iunie la solstitiul de vara, atunci e ziua cea mai lunga. Este o data teoretica pentru ca la aceasta data in Fagaras este inca zapada.
Optim ar fi acum la inceput de iulie, dar programul competitional al sezonului este foarte incarcat, trebuie sa ma strecor printre datele maratoanelor la care imi place sa particip si Maraton 7500 din Bucegi aflat acum la a 3-a editie este un concurs care imi place mult si nu vreau sa-l ratez.

Asa ca am ales in principiu week-end-ul de 23-24iulie pentru incercarea mea, primul liber din calendar dupa ce ma voi fi odihnit suficient dupa Maraton 7500.
Evident voi avea nevoie de conditii meteo excelente pentru a putea realiza aceasta incercare. Asta inseamna fara precipitatii, fara descarcari electrice, fara vant puternic. Daca nu voi avea noroc de vreme buna, atunci voi incerca in week-end-ul urmator pe 30-31iulie.

Cat timp am la dispozitie pentru incercarea mea?

Daca consider ziua de 23iulie, atunci lumina zilei dureaza 16h14', de la ora 05.20 din zorii zilei pana la 21.34 la crepuscul. A nu se confunda zorii zilei cu rasaritul soarelui care e mai tarziu la 5.56 si crepusculul cu asfintitul soarelui care mai devreme la 21.02! Cum am aflat toate aceste cifre? Si care e diferenta intre zori/rasarit si crepuscul/apus? Toate acestea le gasiti detaliate in acest articol.

Din zori si pana-n seara (foto Catalin Pobega - Fagaras la 2 zile)
... recunoasteti trapezul?

Cum spuneam mai sus eu imi propun sa parcurg pe zi lumina doar portiunea alpina a crestei, restul accesul prin padure pot sa-l fac si pe intuneric, astfel incat startul de la manastirea Turnu Rosu il voi da la 4.30, iar sosirea la cantonul Rudarita imi propun sa fie cel tarziu la 22.30, adica vreau sa ma incadrez in cel mult 18h pentru intreg parcursul de 90km.
Varianta optimista ar fi sa ma incadrez cu totul in 16h, dar asta nu-mi voi putea da seama decat atunci in cursa.

De ce am ales de la vest la est?

Toata lumea care a fost in Fagaras stie ca dificultatile majore ale crestei principale se afla in zona Serbota - Negoiu - Caltun, adica Custura Saratii si Strunga Dracului. Acestea se afla la 25km de Turnu Rosu si la 65km de Rudarita. Daca as parcurge traseul dinspre est spre vest teoretic traseul ar fi putin mai usor, as avea mai putin de urcat cu 300m, pentru ca Rudarita se afla la 1000m altitudine, iar manastirea Turnu Rosu la 700m. Insa practic as ajunge in zona dificila si stancoasa, deci mai greu de alergat, dupa 65km cand deja voi fi destul de obosit. Asa ca prefer sa strabat aceasta zona mai spre inceputul cursei, iar la final pe "campiile" intinse din estul masivului voi putea sa alerg cat vreau, doar picioarele sa ma mai tina.

Livin' on the edge (foto Catalin Pobega - Fagaras la 2 zile)

Mergem si la aderentza (foto Catalin Pobega - Fagaras la 2 zile)

"Campiile" din estul Fagarasului (foto Catalin Pobega - Fagaras la 2 zile)

Mai exista un argument pentru care ar fi fost preferabila o parcurgere de la est la vest: mergand odata cu soarele as fi avut 7min in plus de lumina decat asa mergand in sens contrar lui. Si pe final as fi avut obiectivul meu in fata, adica soarele, as fi alergat spre el sa nu-i scap lumina, asa practic spre est voi fugi de lumina soarelui desi eu caut sa alerg numai pe lumina.
Dar dupa ce am pus in balanta calculele seci matematice cu strategia din traseu, balanta s-a inclinat in favoarea parcurgerii vest-est.

Organizarea logistica :

Ca sa pot sa parcurg traseul intr-un timp atat de scurt va trebui sa alerg peste tot unde voi putea si unde traseul imi permite, va trebuie sa merg/alerg in continuu fara pauze de odihna sau mancare. De mancat si baut o voi face din mers, singurele opriri vor fi cele pentru realimentare cand imi voi completa rezerva de apa si cand voi mai primi energizante de la echipa de sustinere. Iar o oprire de acest gen va fi de cel mult 5min.

In principiu voi avea o echipa de sustinere mobila care ma va insoti la start la Turnu Rosu, apoi se va deplasa cu masina la Balea si ma va astepta mai sus la lacul Capra, iar apoi voi fi asteptat la final la Rudarita.

Creasta Fagarasului si punctele de alimentare din traseu

In calculele mele pe hartie ar fi ideal sa am echipe de sustinere la lacul Avrig, in Fereastra Mare a Sambetei si la refugiul Berevoescu. Daca voi gasi pentru aceasta data prieteni dispusi sa ma ajute si care sa ma astepte in aceste puncte atunci mi-ar fi de mare folos. Daca nu atunci imi voi cara toate energizantele necesare de unul singur.
Daca cumva citesti aceste randuri si ti-ar place sa vii in Fagaras sa ma ajuti in unul din aceste puncte, da-mi de stire te rog. Ajutorul tau va conta mult pentru mine.

Fagaras schimbat la fata (foto Catalin Pobega - Fagaras la 2 zile)

Ca la orice maraton la care particip si pentru care am investit mult timp si energie in pregatire, se aduna emotiile si intrebarile: sunt suficient de pregatit pentru ce mi-am propus? Aici in Fagaras chiar pot sa spun ca nu va fi o intrecere cu altii cum e de obicei la un maraton, va fi doar o intrecere cu limitele mele. Dar chiar si asa ma coplesesc emotiile. Si astept cu nerabdare ziua confruntarii pentru ca stiu ca la start voi uita orice emotie, voi primi raspuns la toate intrebarile de pana atunci si ma voi bucura pentru fiecare clipa in care ma voi lupta cu mine insumi.

Ce credeti? Am sanse sa reusesc in incercarea mea?
Daca aveti ganduri, pareri, sugestii, mesaje de incurajare, le astept, imi vor prinde bine, deci nu ezitati sa-mi spuneti. Nu ma supar daca voi primi si mesaje de descurajare :)) Imi vor cali psihicul :D

Mic ghid de calcul pt rasaritul/apusul soarelui/lunii

2011-06-30T17:00:00.001+03:00

Daca tot am studiat o chestie m-am gandit s-o impartasesc si altora. Poate multi dintre voi stiti, dar poate unii n-ati avut curiozitatea sa aflati cand anume rasare sau apune soarele intr-o zi oarecare din an si intr-un anume loc pe pamant? Sau cand anume rasare si apune luna?

Intrati pe site-ul acesta, e departamentul de aplicatii astronomice din cadrul US Navy. Cand am intrat prima oara m-am gandit ca totusi baietii se pricep, or fi avand ceva cunostinte in domeniul astronomic si geografic.

Ca sa aflati ora sa rasarit si apus a soarelui intr-o anume zi dintr-o anume locatie pe Pamant introduceti datele cerute in formularul B.

Coordonatele geografice le puteti afla usor cu Google Earth. Cautati locul care va intereseaza, pozitionati-va cu mouse-ul exact deasupra locului, iar in bara de jos a ferestrei Google Earth vi se vor afisa coordonatele geografice.
Atentie: in Google Earth trebuie sa va setati coordonatele sub aceasta forma: (grade, minute, secunde) sau (grade, minute zecimale). Site-ul USNO de mai sus le cere sub aceasta forma. Pentru aceasta intrati in meniul Tools din Google Earth si de acolo in Options. Vi se va deschide dialogul de mai jos si setati tipul de coordonate dorit.

Atentie la setarea decalajului orar fata de meridianul Greenwich. Pe timpul orei de vara decalajul Romaniei este de 3 ore, iar pe timpul orei de iarna decalajul este de 2 ore.

Apoi setati tipul de tabela dorit. In prima poza am lasat intentionat deschis continutul combo-box-ului respectiv. Puteti vizualiza tabela cu orele de rasarit/apus ale soarelui, ale lunii si "civil twilight".

Ce este "civil twilight"? Asta puteti afla aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Twilight#Civil_twilight

Lumina zilei apare inainte de rasaritul soarelui, la fel cum lumina zilei dispare dupa apusul soarelui. Se considera momentul aparitiei, respectiv al disparitiei luminii, atunci cand astrul solar se afla cu 6 grade sub linia orizontului. Din aceasta cauza rezulta acest decalaj de timp intre zorii zilei si rasarit, respectiv intre apus si crepusucul. "Civil twilight" s-ar traduce in romana deci prin zori si crepuscul.

Pentru cazul turei mele "Fagaras la zi lumina" ma interesau astfel tabelele de "civil twilight" pentru locatiile Turnu Rosu si Rudarita.

Turnu Rosu - orele pt zori si crepuscul

Rudarita - orele pt zori si crepuscul

Se observa clar cum exista un decalaj de aprox 3-4min intre zorii, respectiv crepusculul dintre Turnu Rosu si Rudarita datorat longitudinii diferite. In linie dreapta este o diferenta de peste 60km distanta.

Eu am mai folosit aceste tabele de fiecare data cand vroiam sa prind un rasarit sau un apus de soare pe un varf si doream sa stiu la ce ora trebuie sa ajung la intalnirea cu soarele. Sau in unele ture de iarna cand incepeam tura foarte devreme ca sa prind zapada inghetata vroiam sa stiu la ce ora apune luna, sa stiu daca mai prindem lumina de luna.

Ouale rosii ale lui Hercules 23-25apr

2011-04-25T21:14:00.035+03:00

Nu prea ne e noua in obicei sa stam acasa in week-end, asa ca nici de Paste nu vom sta. In ultimii ani am petrecut Pastele tot pe munte si de fiecare data am cautat munti mai mici, unde sa gasim primavara la ea acasa. Muntii Cernei se potrivesc perfect, insa de data asta nu mergem la plimbare, ci Hercules ne cheama din nou la munca.
Daca altii stau acasa de Paste si vopsesc oua rosii, noi vom vopsi buline rosii pe copaci.

Dupa prima sesiune de munci ale lui Hercules se pare ca am starnit pofta oamenilor si acum ni s-au alaturat voluntari noi cu mare pofta de vopsit: Otilia, Mihaela, iar Dana a adus 3 barbati de nadejde - Hume, Horea si Adi. In total ne strangem 8 oameni.

Acum avem de vopsit traseul de maraton. Aici avem treaba multa, traseul e intins, are 44km si trebuie sa ne gandim si cum rezolvam problemele de logistica. Asta deoarece traseul se intinde de-o parte si de alta a crestei muntiilor Cernei. Va trebuie sa-l atacam atat din valea Cernei, cat si de dincolo de creasta din satul Bogaltin. Intre cele 2 zone sunt 50km de mers cu masina ocolind muntii.

La intrarea in padure pe cracul Inelet

Din cei 8, doar eu si Gianina cunoastem traseul in toate detaliile, asa ca ne impartim in 2 echipe de cate 4 oameni, fiecare din noi conducem cate o echipa.
Gianina impreuna cu Hume, Adi si Otilia vor marca in urcare traseul spre biserica Dobraia si de acolo cat vor putea spre Poiana Lunga.

E bun semnul?

In echipa mea intra Mihaela, Dana si Horea si urcam din valea Cernei spre Inelet pe traseul de semi-maraton. De aici intram pe bucata noua din traseul de maraton pe cracul Inelet si apoi pe culmea Stivutei. Urcarea ne ia destul de mult, cam 3h pana la iesirea din padure si abia dupa pranz reusim sa ajungem la gol alpin. De aici incepem sa marcam traseul in coborare, adica pe sensul de concurs.

Pe culmea Stivutei

Pictorul Horea

Dana e cu CTC-ul

Dupa ce ne intram in mana treaba incepe sa mearga struna. Fetele vopsesc bulina rosie, iar apoi noi baietii trasam conturul alb din jur.

Atelier de pictura pe pietre

E buna sageata?

Horea la finisaj

Timpul trece pe nesimtite si amurgul ne prinde exact cand ajungem la Inelet. De aici ne-am terminat treaba pe ziua de azi, suntem multumiti de munca noastra si ne indreptam spre tabara de corturi de la Dumbrava.

Nu va speriati n-am pictat asa toata padurea!
Aici era doar o bifurcatie problema, iar alergatorii e mai neatenti ;)

Cealalta echipa a muncit si ea cu spor, au marcat pana dupa biserica Dobraia, pe valea Bedinei in sus spre Poiana Lunga.
Seara o petrecem alaturi de colegii de club cataratori care au muncit si ei la amenajarea traseelor de escalada pentru HCO. Nae a pregatit un miel la groapa, fripturile la groapa sunt specialitatea lui. Ne delectam cu carne de miel si povesti in jurul focului pana dupa miezul noptii.

Munca in echipa

Duminica ne hotaram sa ne mutam tabara in Bogaltin. De aici din valea Cernei nu mai avem ce marca. Distantele de acoperit sunt deja prea mari ca sa ajungem in timp util la zonele nemarcate din traseu.
Azi mergem cu totii de la Bogaltin inspre Poiana Lunga. Pentru azi ni s-a alaturat si Diana lui Mardale. La intoarcere vom veni marcand traseul. Avem de marsaluit destul de mult.
Facem 2 echipe: cei mai rapizi si cei mai molcomi. Eu ii iau pe cei rapizi si marsaluim cale de 10km pana dupa Poiana Lunga unde ajungem la ultimul semn marcat ieri de echipa Gianinei. De aici incepem sa marcam continuand marcajul spre Bogaltin. Echipa molcomilor se deplaseaza doar pe jumatate din distanta si la intoarcere marcheaza si ei inspre Bogaltin.
Curand ajungem la marcajul inceput azi de echipa molcomilor. De aici munca noastra se termina. Au fost doar molcomi la mers, caci la marcat se pare ca sunt tare aprigi. Nu reusim sa-i ajungem din urma pana in Bogaltin. Si le admiram si munca, admiram semnele lasate de ei.
Azi se pare ca am fost foarte eficienti asa in 2 echipe, in 4h am reusit sa marcam 10km.
Nici eu, nici Hume nu ne ne-am luat azi aparatele foto. Ieri am reusit sa-mi manjesc Nikonul cu vopsea, asa ca azi mi-a fost mila de el si l-am lasat sa se odihneasca.
Pe seara, Dana cu Diana si baietii se intorc in valea Cernei in tabara de la Dumbrava la trupa de cataratori. Noi astia mai ne-sociabili, adica eu cu fetele - Gianina, Otilia si Miha, ramanem sa ne petrecem noaptea in Bogaltin.
Fetele isi intind cortul, eu cu Gianina ne intindem patul din masina si apoi ne chinuim toti 4 sa dovedim o sticla de vin. Nu ajungem nici macar la jumatate ca ne rapune somnul.

Alpinism utilitar

Luni dimineata ne trezim devreme, hotarati sa ne continuam munca. Azi avem in plan sa marcam pana la iesirea din padure pe cracul Ciumerna. Ieri mi-a parut rau ca n-am facut poze, dar nici nu vreau sa-mi manjesc mai rau Nikonul, asa ca voi sacrifica micuta "sapuniera" Canon, mai practica acum.

Alin

Incepem ziua de munca cu stalpii de curent din Bogaltin. Primul stalp e cel din fata birtului, loc strategic in sat. Atentie concurentilor la Hercules: sa nu confundati punctul de hidratare cu birtul de langa acest stalp, punctul de revitalizare il veti gasi urmand sageata ;)

In centru in Bogaltin

Apoi urcam pe drumul in serpentine spre Fantana Babii. Aici nu prea intalnim copaci, in schimb gasim bolovani destui pe care sa aplicam marcajul.

Imi descopar talentele artistice

Deasupra de Bogaltin

Gianina la pictat

Un ou de Paste

Din cand in cand mai avem noroc sa intalnim si copaci.

Unii cu cercul...

Altii cu punctul

La Fantana Babii facem un popas sa luam pranzul. Aici si ciobanii fac popas. E loc de belvedere, cu izvor, numa bun sa stai sa pazesti oile si vitele. Merge si un semn care sa indice serpentinele aspre de deasupra. Daca urcusul de pana acum n-a omorat picioarele alergatorilor, serpentinele de deasupra le vor pune capac.

Tot in sus

Deasupra de Fantana Babii

In Poiana Matzii

Locurile sunt tot mai frumoase, noi avem spor la marcat si in curand ne trezim la iesirea din padure.

S-a ingrosat vopseaua, vrem diluant

Hotarasem sa vopsim pana la ora 16.30 si apoi sa ne intoarcem, dar cum e doar ora 15.00, ne hotaram sa continuam in sus pe cracul Ciumerna. Deja ne-am depasit planul. Vremea e frumoasa, doar vantul bate cam nebun si ne incetineste la vopsit.

Unii muncesc, altii supravegheaza

Pe Cracul Ciumerna

De aici suntem la gol alpin, avem totusi noroc ca sunt bolovani destui pe care sa punem semne. Unde nu gasim, mutam bolovanii.

Inainte era doar poteca ciobaneasca, acum va fi traseu turistic

Fix inainte de 16.30 ajungem in saua de la obarsia vaii Ciumernei, punctul maxim al traseului de maraton la 1480m altitudine. Sunt atat de bucuros c-am ajuns aici cu marcajul, ma simt de parca as fi urcat un varf foarte dificil. Cu totii avem o senzatie de implinire, satisfactia muncii bine facute. In 7h am reusit sa marcam 8km de traseu. De aici mai sunt doar 2km de poteca in gol alpin, pana in punctul din care am inceput marcajul de sambata.

Acum vopsiti cu strugurel sa nu crape buza de la vant

In 2h ajungem inapoi jos in Bogaltin si ne intindem la masa pe jos pe marginea strazii. Toti satenii vin de la biserica, frumos imbracati in straie de sarbatoare. Oamenii locului sunt foarte primitori si deschisi, cu totii ne dau oua de Paste. Daca tot n-am vopsit oua de Paste, ci am vopsit copaci, macar se gasesc oameni darnici de la care sa primim oua.
Oricum deja suntem cunoscuti de tot satul, cu totii stiu ca pe 21 mai vor iesi pe strada sa vada alergatorii la Hercules Maraton.
Ma uit si la micuta "sapuniera" Canon, a facut si ea treaba buna, e manjita toata de zici ca e o bidinea de zugrav.

Masa copioasa de Paste

Am incheiat un week-end prelungit foarte spornic pentru noi. Gratie celor 3 zile de vreme foarte buna pe care am avut norocul sa le prindem, am reusit sa marcam aproape integral traseul de maraton.
Ne mai raman de marcat doar 2km de gol alpin si apoi traseul de siguranta in caz de vreme rea ce doar va traversa creasta intre Bogaltin si Prisacina. Si bineinteles dupa concurs, pe parcursul verii vom mai avea de marcat traseele lui Hercules si in sens invers concursului, ca sa fie bune de parcurs oricarui turist.
Urmatorul week-end de munci ale lui Hercules va fi de 1mai muncitoresc.

Va las sa admirati si pozele facute de maestrul Hume:
https://picasaweb.google.com/humelnicus/OuaRosiiDePastePtHerculesMaraton#

Viena primul maraton de asfalt - 17apr

2011-04-17T21:06:00.001+03:00

Echipa Alternative spre Expo VCM

Pe bordura, nu pe pista de biciclisti

La coada la tricou

Am gasit si produsele Sponser

Reclama

5053

Pregatit pentru maraton

TIR-urile in care participantii iti lasa lucruri pe care le vor ridica dupa sosire

Tibi isi lasa lucrurile la camion pentru dupa finish

CA la linia de start

Inainte de start Alin in pulover de iarna

In prima linie la start (Alin, Nutu si Razvan in dreapta)

START

La 10min dupa start in urma alergatorilor

La km 11

Razvan la km 11

Nutu la km 11

La km 20

Castigatorul maratonului de la Viena 2011 - John Kiprotich (Kenya) 2:08:29

Nutu (in tricoul albastru) la finish

Zambareata Moni la sosire (tricoul albastru)

Cristi pe ultimii metri din semimaraton (ultimul in tricou galben)

Ultimii pasi

La final
Tricolorul Alternativ

Echipa Alternative enegizata de Sponser

Rezultatele trupei:
Maraton:
Alin Tanase cu timpul de 02:46:56 locul 109 la general, 22 la categorie si primul roman
Tibi Munteanu cu timpul de 03:17:39 locul 831 la general, 152 la categorie si al 5-lea roman
Razvan Farkas cu timpul de 03:29:12 locul 1427 la general, 165 la categorie si al 6-lea roman

Semimaraton:
Nutu (Ion) Icma cu timpul de 01:43:11locul 1808 la general, 311 la categorie
Gabi Gheorghiu cu timpul de 01:56:15 locul 4549 la general, 659 la categorie
Moni Antal cu timpul de 02:03:07 locul 6197 la general, 278 la categorie
Cristi Trandafir cu timpul de 02:08:08 locul 7144 la general, 885 la categorie

Muncile lui Hercules 9-10apr

2011-04-11T19:11:00.057+03:00

Acest sfarsit de saptamana e primul din seria celor dedicate muncilor pentru Hercules Maraton 2011. Vor fi cateva serii de munci si in saptamanile ce vor urma, dar e bine ca noi nu avem de indeplinit 12 munci intocmai ca si eroul din antichitate Hercules.

Pentru editia din acest an ne-am hotarat sa scapam de problema marcarii traseului cu benzi de plastic. Benzile acestea colorate au atras atentia localnicilor din zona si unii s-au gandit sa-si faca colectie cu ele. Lucrul asta ne-a dat noua bataie de cap si a trebuit sa facem inspectii suplimentare ale traselui si chiar remarcari pe anumite sectoare. Iar dupa desfasurarea concursului trebuie sa mai trecem inca o data sa le si strangem.
Ca sa facem si un lucru util pentru zona si pentru turistii ce ajung in valea Cernei ne-am propus sa marcam turistic traseele lui Hercules. Am obtinut aprobarea Parcului National Domogled - Valea Cernei si am decis sa trecem la treaba.

Oricum nu putem incepe munca si fara putina distractie...

Asa apar primele semne de agresiune cand ai drujba in mana

... concluzia e ca trebuie sa le dam cat mai grabnic de lucru indivizilor din poza pana nu se omoara intre ei.

Dam sfoara-n tara, adica la club si strangem 7 bucati oameni dornici de munca si de ajutor: Oana, Calin, Nutu, Eugen, Florentzo, Gianina si cu mine.
Pentru aceasta prima serie de munci identificam 2 sarcini:
- sa curatam sectorul nou introdus din traseul de maraton, adica partea impadurita de pe cracul Stivutei pana in catunul Inelet de trunchiurile de copaci doborati de vant si de vegetatia abundenta ce sta sa inghita poteca, aceasta fiind o ruta relativ putin umblata de localnici
- sa marcam turistic traseul de semi-maraton: puntea lui Stoian de la km16 - catun Inelet - Cracul Mare - sat Prisacina - biserica Dobraia - Cracul Teiului - motel Dumbrava

Invat primele miscari... sper sa nu devina o pasiune :D

Pentru ziua de sambata impartim efectivele in 2: fetele - Oana si Gianina - se vor ocupa cu marcajul traseului de semi-maraton, iar baietii voinici se vor ocupa de munca mai grea, adica taiatul bustenilor cazuti si curatirea potecii din padure.

Fetele vopsesc cu spor

Azi fetele au sarcina sa puna doar bulina galbena pe copaci. Maine va urma o a doua trecere si vom aplica si banda alba imprejur. Fetele noastre au fost atat de harnice incat au uitat sa faca si poze, asa ca sunt putine lucruri de ilustrat din munca lor. La baieti organizarea a fost foarte buna si am avut timp de toate: si de munca si de poze. Stiti cand sunt multi cum se face treaba: 2 muncesc si restul privesc :))

In scurt timp trunchiul e biruit

Ne inarmam cu unelte caracteristice taietorilor de lemne: fierastraie de mana si primim chiar si o drujba. Baietii de la echipa Vertical Adventure ne arata cum sa manuim drujba si ne asigura ca un plin de rezervor ar trebui sa ne ajunga sa taiem o gramada de busteni.
Trecem si pe la casa lui Fane din Inelet si ne spune si el ca un plin ne ajunge sa taiem o caruta de lemne. Mai primim si un topor de la el. Din pacate nu poate veni cu noi sa ne ajute, trebuie sa mearga la biserica din Scarisoara la o pomana. Vorbisem acum cateva saptamani cu el sa ne ajute si ma bazam pe el la munca cu drujba. Dar ne vom descurca si singuri ca doar suntem 5 voinici.

Alt trunchi la rand

Urcam vreo ora buna pana se termina padurea si iesim la gol alpin. Bate un vant turbat rau si rece. Asa s-a prognozat tot week-end-ul. Vantul ne da de furca, dar asta nu ne impiedica sa trecem la treaba. In urcare numar 5 busteni de taiat, nu doar bustenii ci si o gramada de craci groase ce se ramifica din ei. Asa ca luati sculele in mana si la treaba baieti!

Uita-ti si voi ce inseamna sa le dai la oamenii astia niste jucarii periculoase cum n-au mai avut pana acum. Devolta tot felul de comportamente agresive... Partea buna e ca au chef sa taie tot, termina un bustean cu o gramada de craci groase in cateva minute. Trebuie sa-i mai si strunesc sa nu se apuce sa taie toata padurea.

Gruparea drujbarilor fiorosi

Cand apas declansatorul pentru poza asta imi fulgera prin minte ca s-ar putea sa fiu nevoit sa schimb obiectivul aparatului foto.

Uitati-va la el ce apucaturi fioroase are

Dupa ce taiem noi voiniceste 3 trunchiuri de copaci cazuti si ii indepartam din poteca, drujba incepe sa dea rateuri. Asta nu-i bine caci inca nu ne-am terminat treaba. Ne uitam in rezervor si constatam ca nu mai avem benzina. Pai cum? Si Fane si baietii ne-au asigurat ca putem taia o caruta de lemne. Nu putem presupune decat ca noi novici fiind in ale drujbitului am ambalat cam tare drujba si am consumat toata benzina :))

Nu cautam rame... taiem boscheti

Asa ca ne apucam de cosmetizat poteca. Cum localnicii umbla destul de rar pe aici, vegetatia ameninta sa inghita poteca. Taiem toate tufele, lastarii si maracinii din cale sa nu zgarie concurentii la Hercules. Aici fierastraiele de mana isi fac datoria si in urma noastra ramane o adevarata autostrada.

Destupam poteca

Actiuni de cosmetizare a potecii

Benzina din drujba s-a terminat, insa noua ne-au mai ramas 2 trunchiuri netaiate. Trebuie sa le rezolvam cumva. La prima vedere pare o sarcina foarte grea sa indepartezi asa la mana ditamai dihania din poteca. Ne gandim insa la furnici cum reusesc cu rabdare sa care bobul mai greu decat ele.

Inainte sa vina lacustele flamande...

In nici o jumatate de ora dam gata un trunchi din asta doar cu firizele de mana. Iar Eugen, ca un adevarat Hercules, ne sperie pe toti cum arunca craci imense si groase in vale. Trebuie sa ne ferim din calea lui. In urma noastra ramane doar un trunchi drept si estetic, care acum e chiar usor de sarit de catre concurenti. Ba chiar un obstacol din asta mai rupe monotonia alergatului pe zeci de km.

... dupa ce lacustele s-au saturat

In coborare spre Inelet ne mai punem o data rabdarea la incercare. Poteca e strajuita de o gramada de maracini si macesi plini de spini. Bustenii pareau mai usor de dovedit, erau mari si putini. Boschetii astia sunt mici si multi si greu de dovedit. Suntem la finalul zilei, suntem cu totii obositi, dar mai gasim o ultima farama de motivatie. Mainile noatre sunt pline de rani insangerate, ale mele cel putin arata de parca as fi Isus rastignit pe cruce.

La Inelet ne intalnim din nou cu Fane. Evident ca ne imbie insitent cu un pahar de "tzuiculitza". Asa zic ei pe aici: o tzuiculitza mica. Oamenii astia sunt teribil de primitori si ospitalieri. De cate ori am venit pe aici ne-au imbiat cu ceva. Oricum niciodata tzuiculitza nu lipsea din meniu :)) Indiferent ca era seara sau dimineata. Alteori refuzam politicos pe motiv ca sunt la alergat si daca beau o rachie nu mai sunt bun de nimic. Acum venind de la munca si cum oamenii ce lucreaza la padure se dreg mereu cu un paharel, nu mai avem motiv serios sa refuzam.
Oricum Fane asta e un meserias, o figura tare insolita in peisajul localnicilor de aici. Daca o sa-l intalniti vreodata o sa credeti ca a dezertat din armata americana, are un hanorac cu emblema de US Army pe el, o gramada de lanturi ii atarna estetic de la cingatoare si poarta un cutit la brau. Ca sa nu mai zic ca-i inalt, spatos, cu maini vanjoase si o musteatza groasa. Ca si in cantecul cu Andri Popa. Un adevarat haiduc!

La un pahar de tzuiculitza si un cozonac cu nea Fane din Inelet

Ajungem pe seara inainte sa se intunece in tabara de la Dumbrava. Dupa o zi cu altfel de "sporturi" decat cele ce le practic de obicei sunt pur si simplu obosit praf. Ma dor si ranile de pe maini si muschii de la brate, umerii, ma simt daramat. Mi-e clar: pentru sporturi din astea n-am antrenament :)) Important insa e ca am motivatie.

Ziua de duminica incepe la fel de vantoasa. Noi insa avem din nou de lucru. Azi mergem intreaga echipa de 7 oameni sa continuam munca fetelor si sa aplicam conturul alb la bulina galbena acum uscata. Toata lumea e inarmata cu vopsea alba. Doar eu mai am putina vopsea galbena in caz ca mai trebuie sa completez pe ici pe colo cu cate un semn. Adica eu fiind mai perfectionist sau unii ar zice mai carcotas din fire, imi asum rolul de CTC-ist. Rolul asta mi se potriveste si imi place. Eu nu lucrez la volum, ci la calitate :))

S-a terminat vopseaua galbena, asa c-am dat o fuga-n vale dupa alta cutie

Raman in urma celorlalti cu Calin si acolo unde e cazul mai aruncam cate un semn. Eu fac repede o bulina galbena si Calin o inconjoara cu un cerc alb.

Pe Ogasul Inelet... acum fara apa

La scurt timp o intalnim pe Gianina care coboara si ne spune ca ea nu mai apuca sa puna cercuri albe pentru ca cei din fata ei le pun pe toate. Decat sa plimbe doar vopseaua pe traseu, ea bine se gandeste ca suntem prea multi laolalta si decide sa-l ia pe Calin, sa mearga cu masina pana la Dumbrava, sa urce la Dobraia si sa marcheze portiunea de coborare spre Dumbrava.

La scoala de arte in marcaje turistice

Eu raman singur cu vopseaua galbena si din cand in cand mai umplu cate un cerc alb lasat gol de cei din fata mea. Cum n-am prea mult de lucru, in scurt timp ii ajung pe ceilalti din urma. Il iau pe Florentzo de coechipier si ne asumam rolul de echipa care sa faca CTC-ul. Oana, Nutu si Eugen inconjoara cu alb bulinele galbene de ieri, iar noi completam integral cu punct galben acolo unde simtim ca mai este necesar.

Pentru un semn vizibil gasim cele mai originale amplasari

Punct ochit, punct lovit

Unele semne cer truda multa

Cum nu avem multe semne de pus, deci nu suntem cu volumul, ci cu calitatea, ne permitem sa "pierdem" timpul si sa plantam semne acolo unde fetele nu ar fi reusit sa le puna. Cautam amplasamente cat mai vizibile, chiar daca asta inseamna sa ne cataram in copaci si sa alocam cate 5min pentru un semn. Florentzo face pe maimuta vopsitoare, se catara in copaci, iar eu ii dau pe rand vopselele si mai si documentez cu poze.

Cand ii greu satisfactia e pe masura

Munca-i munca, dar ne mai si distram: dupa fiecare semn greu trudit, ne bucuram ca niste copii de pictura noastra.

Incolo mergem!

Timpul trece si nu ne dam seama ca pranzul e trecut de mult si matele ne chioraie de foame. Echipa dinaintea noastra tocmai plecase din Prisacina, ii vedem urcand drumul. Ajungem si noi la Prisacina si mancam ce avem prin rucsac. Apoi ii trecem pragul cunostintei noastre dragi din Prisacina, tanti Maria, care de fiecare data cand ne vede ne primeste cu ospitalitate. In curtea ei a fost punctul de revitalizare din Prisacina din traseele lui Hercules in 2010 si la fel va fi si in acest an. De fiecare data se minuneaza cand venim pe aici: ori ca ne vede mereu alergand, ori ca acum cand venim cu vopsitul. "Doamne, dar mult va mai place sa umblati! Nu prea sedeti voi pe acasa!"
Ca de obicei ne pofteste la masa si desi mancasem adineauri din rucsac nu o putem refuza. Ne serveste cu ciorba si cu mamaliga cu branza.
Ne luam ramas bun de la tanti Maria si de la fiul ei Lica si ii spunem ca s-ar putea sa mai trecem prin Prisacina de Paste.

Asa se vad Mehedintii din curte de la tanti Maria de la Prisacina

Ne continuam drumul si munca noastra. Nu avem multe semne de pus, fetele si-au facut bine treaba ieri, colegii din fata au pus conturul alb peste tot, noi mai completam ici colo ca sa fie un traseu bine marcat pentru alergatori. Turistii s-ar descurca si cu cat este.

Credeam ca s-a terminat cu zapada, dar au venit frunzele

Ingropata in avalansa

In coborare de la Dobraia spre Dumbrava ne minunam de opera vantului turbat ce bate de cateva zile. In unele locuri unde sunt curbe si poteca taie valcele, vantul a troienit mormane de frunze in drum. Speram ca tot el vantul sa le dea jos din poteca pana inainte de concurs.

Seara la 8 ajungem jos la Dumbrava si ne incheiem week-end-ul de munca. In urma noastra a ramas marcat traseul de semi-maraton. Deocamdata doar in sensul de parcurgere din concurs. Speram sa primim ajutor pentru saptamanile ce vin si de la rangerii de la Parcul National. Ei ar trebui sa puna si tablite indicatoare la intrarile in traseu. Asta vom mai vedea in saptamanile ce urmeaza...

De Paste noi nu vom sta acasa, ci vom fi tot pe munte. Nu vom vopsi oua rosii, ci vom vopsi copaci cu bulina rosie pentru traseul de maraton. Acolo vom avea de lucru nu gluma, sunt distante mari de acoperit si trebuie sa rezolvam si probleme de logistica. Cine e dornic sa ne ajute va fi binevenit.

Daca vreti sa vedeti o selectie mai ampla de poze din week-end, aruncati o privire aici:
https://picasaweb.google.com/gianinalin/MuncileLuiHercules02#

In cautarea prietenilor pierduti Retezat 2-3apr

2011-04-03T19:31:00.024+03:00

Caldarea Pietrele, Vf Bucura II si Hornul Mare din peretele Bucurei (vezi sageata)

Copii nu faceti prostii in padure!

Asa urca si oile... cum sa le zic? Multi dar prosti? Sau prosti gramada?

Echipati si gata de traseu

Tavi la intrare in culoar

In prima lungime din horn

Carmen, incantata de catararea de iarna

Iesim si noi imediat! (foto Claudiu Draghia)

Zgribuliti in ultima lungime

Dimineata frumoasa la Bucura

Spre inaltimi

Un peisaj de milioane

Moni entuziasmata

Greu la deal cu rucsacul mare

Gasca mare

Pe asa vreme sa tot urci

Un gand pios pentru o prietena pierduta: Adina Mosincat

Partia de bob de sub Peleaga

Iesind din caldarea Berbecilor

Retezatul se ascunde dupa perdea

Muchia Mare din Coltii Pelegii

Sus pe acoperis

Micul Ueli Staeck in plin fuleu spre Peleaga

Echipa de varf

Pe marginea cornisei

Batalia norilor

Urme ca la carte

Urme anapoda de ignoranti

Si ce-am mai muncit noi ieri la urmele astea...

Florin pregateste regruparea

Ramas bun Adina!

2011-03-28T11:09:00.022+03:00

Vineri seara (25 martie) cand am plecat in week-end, aflasem ca o tanara de 35 de ani din Timisoara a murit in Retezat. Din ce spuneau stirile parea sa fie tot sub Coltii Pelegii, adica pe traseul de vara ce urca spre vf Peleaga, loc de unde au cazut pana in fundul Caldarii Berbecilor mai multi oameni: in 2007 o turista ceha, in aprilie 2009 un baiat din Arad si foarte recent in decembrie 2010 prietenul nostru Nutu, pe care l-am vazut cazand cu ochii mei. Or mai fi fost si altii de care nu stiu eu. Eram foarte curios sa aflu mai in detaliu circumstantele accidentului si cine era victima?

Pe canionul Ramnutzei cu Adina

Toate aceste cazaturi s-au soldat cu accidente grave sau foarte grave, insa nefericitii au scapat cu viata si se pot considera norocosi. Ce face diferenta intre viata si moarte? Nu se stie... e doar o linie subtire, traseul pe care il urmeaza printre bolovanii iesiti in cale de sub zapada. E terifiant sa te gandesti la acest lucru.

Duminica seara cand ajung la semnal primesc un SMS care imi taie picioarele si ma bulverseaza de tot: Adina Mosincat e cea care si-a pierdut viata in Retezat. Ma reculeg cu greu cat sa fiu in stare sa conduc inapoi spre casa la Timisoara.

Prin cotloanele muntiilor Mehedinti

Adinei ii placea foarte mult sa fie pe munte, era casa ei, viata ei. Mergea adeseori si solitara, alteori cu prietenii, insa prefera grupurile mici si prietenii apropiati cu care sa imparta momentele deosebite intalnite pe munte. Imi placea de ea ca era mereu optimista si parca orice s-ar fi intamplat, n-am vazut-o sa-si arate supararea. Am ajuns s-o cunosc bine si sa facem multe ture impreuna.

Intr-o vreme prin 2005, aveam noi un fix sa prindem rasaritul soarelui pe vf Peleaga. Asa ca in intr-o dimineata de februarie parca, ne-am trezit la 3 dimineata la Gentiana cu gandul sa mergem sa prindem rasaritul. Zapada a fost grea, ne afundam la fiecare pas printre jnepeni si rasaritul nu ne-a prins pe varf cum ne-am fi dorit, ci in urcare intre saua Pietricele si Coltii Pelegii.

Beyond the susnset (foto Adina Mosincat)

Nowandthen (foto Adina Mosincat)

Eram putin dezamagiti, insa asta ne-a motivat sa revenim dupa cateva saptamani la Gentiana cu acelasi gand. De data asta ne-am trezit la 1 noaptea ca sa fim siguri ca nu ratam rasaritul si unii se mirau ce-o fi cu noctambulii astia? La 2 am pornit spre varf. De data asta am prins o zapada beton, am inaintat foarte usor pe zapada inghetata. Am ajuns in schimb prea devreme pe Peleaga pe la 5 dimineata. Am inghetat amandoi cam 1h30' pe varf in bataia vantului de dimineata si in asteptarea primelor raze de soare. Ca sa nu degeram ne-am invartit de zeci de ori pe micul platou de pe varf si cred c-am sapat si transee. Eram insa incantati.

Like a prayer (foto Adina Mosincat)

Cautand acum pe blog-ul Adinei observ ca acesta este si primul post de pe blog:
http://jurnaldecreasta.blogspot.com/2005/03/final-frontier-retezat-romanian.html

Acum in martie 2011, Adina s-a intors in Retezatul ei drag. De o vreme traia in Elvetia. Retezatul era muntele ei preferat. Si s-a dus sa vada rasaritul pe Peleaga. A venit cu 2 prieteni la Gentiana, Istvan si inca un baiat. A plecat singura spre varf pe la ora 2. Istvan si colegul nu erau foarte hotarati daca sa se trezeasca pentru tura nocturna, insa pana la urma au plecat si ei pe la ora 3. Adina cand avea in cap un lucru era hotarata.

Morning star (foto Adina Mosincat)

Istvan a observat urmele unei alunecari pe poteca de sub Coltii Pelegii. Au gasit-o cazuta 200m diferenta de nivel mai jos in Caldarea Berbecilor. Cand a ajuns la ea inca traia, dar era inconstienta. Nu avea coltari, doar rachete de zapada. Pana la urma sufletul ei a cedat lupta si s-a ridicat la cer acolo unde ii placea ei cel mai mult sa fie: in Retezatul ei drag! N-a mai apucat sa vada rasaritul de pe varf.

Desi n-am mai vazut-o de cand a plecat in Elvetia, o sa ramana mereu in sufletul meu cu fata ei vesela si surazatoare. Cand mergeam cu ea pe munte, ma molipsea mereu cu optimismul ei debordant.

Acum m-am uitat pe pagina ei de facebook si m-am cutremurat cand am vazut ultima poza postata de ea pe 22 martie:

Acum cand scriam randurile acestea, am mai aflat ca era imbracata in alb. O culoare destul de ciudata pentru un echipament montan. Se pare ca Retezatul ei drag a vrut s-o ia de mireasa pentru totdeauna!

Eu cred ca nimic de pe lumea asta nu se petrece la voia intamplarii. Toate au o legatura pe care noi n-o deslusim. Asta noapte am stat si m-am tot intrebat cum se face ca unii oamenii au noroc si supravietuiesc, altii se duc mai repede? Despre supravietuitori noi credem ca au avut noroc si mai au ceva de infaptuit pe lumea asta. Despre cei ghinionisti... Poate ca de fapt nu e ghinion, dar au ceva de infaptuit in alta lume...

Ramas bun draga prietena!

PS. Cei ce i-au fost aproape pot veni sa-o insoteasca pe ultimul ei drum de pe lumea aceasta, marti 29 martie de la ora 14.00 la cimitirul din Faget, orasul ei natal.

Plaiul Oslei 13mar

2011-03-13T15:02:00.001+02:00

Vine vine primavara... vreme mult mai calda se preconizeaza pentru acest sfarsit de saptamana, asadar ne hotaram ca o ultima tura de schi de tura ar fi numai buna, acuma pe vreme buna si pana nu se duce zapada de jos. Doar Oana si cu Mishu mai sunt interesati de schi de tura, dar ei nu sunt disponibili decat duminica. Ne propunem noi o tura in 2 sambata, dar dupa oboseala acumulata in timpul saptamanii il conving pe Alin sa dormim sambata pe saturate si sa plecam si noi sambata dupamasa spre Cerna Sat.

Cerna Sat

La inceput erau schiurile pe noi

Planul de tura vine de la Alin si este unul maret: din Cerna Sat pana pe varful Godeanu (si inapoi bine inteles). Tura are in jur de 30km si peste 2000m diferenta de nivel, asa ca trebuie sa o luam din loc mai de dimineata.
Ajunsi in Cerna Sat seara, ne culcam care pe unde, noi in masina, Oana cu Mishu afara. Dimineata frigul ne incetineste si suntem gata de plecare in tura destul de tarziu dupa gustul lui Alin.

Apoi noi pe schiuri

Urcam incet, dar sigur

Vreme superba... mergem incet sa nu ne topim

O luam la deal in papuci de padure si cu schiurile si claparii in spate. Nu peste mult timp facem schimbul cu schiurile: noi sus, ele pe jos, iar papucii de padure ii ascundem in padure. Vremea este de milioane... un soare cald si bland ne insoteste peste tot.
Se pare ca Oana este racita si din cauza asta nu se simte foarte bine si se opreste des, astfel inaintam destul de incet. Cum tura este lunga si timpul tarziu, realizez ca nu avem cum ajunge pe Godeanu. Asadar cand iesim pe creasta Oslei Romanesti ii propun la Alin sa mearga el singur inainte, iar noi vedem ce face... mai continuam sau lenevim la soare toata ziua.

Cracanici

Cucu

Uite-o stana

Creasta Oslei Romanesti este o cresta secundara din muntii Godeanu lunga cat o zi de post... in km vorbind, sa tot fie vreo 11km din Cerna Sat, de unde am prin piciorul muchiei si pana se ajunge in creasta principala a muntilor Godeanu.

Cu bagajul in spate, ba in fata

Alin ar fi vrut sa mergem toti pana in creasta principala, dar cand vede cum arata muchia Oslea Romaneasca (tot un sus-jos) realizeza ca nu prea avem sanse sa ajungem nici pana acolo, asadar isi ia cele necesare lui si o ia de unul singur spre varf. Vremea este superba, pe unii ii ambitioneaza, pe altii ii leneveste. Pe noi ne-a lenevit. Impreuna cu Oana si Mishu am ramas pe un varf si am lenevit cateva ore bune. L-a privit pe Alin cum parcurgea muchia, dar o data ajuns in creasta principala, era atat de departe ca nu il mai puteam zari. Punctul acela mic si negru in miscare a disparut. Apoi am tras cate un pui de somn... si am mai stat un pic pana cand l-am zarit din nou pe Alin ca a ajuns pe creasta Oslei Romanesti.

Urmele vantului naprasnic de asta iarna

Zeci de urme de snowmobile

Incet am luat-o la vale. Pentru ca zapada era foarte grea am ales sa las focile pe schiuri sa nu risc prea multe caderi. Oana si Mishu renunta la foci, doar care ar fi placerea coborarii?
Pe foci cobor destul de anevoios si trebuie sa dau din greu la bete, in timp de Oana si Mishu zboara pe langa mine. Dar nu regret, am vazut ca din cauza zapezii Oana a luat cateva cazaturi si eu nu schiez nici pe aproape la fel de bine ca ea.

Zeci de urme de snowmobile

Sus este inca iarna

Ajungem la papucii de padure, Oana si Mishu isi pun schoiurile pe rucsac, eu i le las lui Alin alaturi de niste caise uscate de la Oana... i-o fi foame dupa cat o mers si nu prea o avut multe la el de mancat.
Coboram catinel la masina si ne punem pe mancate, ca suntem infometati rau. Ma tot uit la ceas, daca nu mai apare Alin. Mi se pare ca deja intarzie prea mult. Doar l-am vazut ca a ajuns pe muchie, am calculat cat i-ar lua sa vina inapoi... plus coborare. Ar fi trebuie sa ne ajunga inainte de locul cu papucii de padure, dar nu ne-a ajuns. Desi am ajuns si la masina, el tot nu se vede... Ma ingrizorez un pic si sinea mea, dar imi vad de treaba: bagaje, mancare, ii pregatesc si la Alin niste sandwichuri pe cand vine. Se face ora 7 se intuneca si inca nu apare... hmm... ma tot uit pe geamul masinii in sus... cand vad un licurici care coboara... in sfarsit vine Alin.

Luciu

Oslea Romaneasca - o culme de 10km lungime

Ajuns la masina il intreb ce i-a luat asa de mult si il invit la masa, oferindu-ma sa ma ocup eu de schiuri si bagaje. Alin ne povesteste ca a fost cea mai grea tura a lui, ca asa de obosit nu s-a simtit niciodata, nici macar la marathon 7500 in Bucegi. Ne povesteste ca era asa de obosit ca abia cobora. Ne dam seama ca toate astea sunt din cauza ca nu a avut la el nici apa si nici de mancat. Doar am facut ture mult mai solicitante, dar totusi aveam de macare, la concurs mai aveam la noi puterea ursului (miere), geluri Sponser. O lectie buna de hidratare si alimentatie.

O ultima tura pe schiuri pentru sezonul 2010-2011... vreme excelenta, toata lumea incantata de tura. Mai bine de atat nu se putea :)

Postavaru Night Race - 5mar

2011-03-05T15:15:00.004+02:00

De Postavaru Night Race, ajuns acuma la a 5-a editie, mai auzisem si in anii trecuti, insa desi mi-as fi dorit sa particip, de fiecare data ne-am zis ca e prea mare efortul de a strabate jumatate de tara pana in Poiana Brasov pentru o cursa de doar 4.5km si pe care majoritatea participantilor o termina in sub 1h, iar Greucenii o termina in 30-35min.

Pregatiti la linia de START

Zeci de licurici asteapta cu nerabdare numaratoarea inversa

Pe foci sau per pedes... s-a pornit la deal

De fapt nu conteaza lungimea cursei, nu asta m-a impiedicat sa particip, oricum ma duc la un concurs pentru atmosfera care se creeaza acolo. Ce ne omara insa sunt "minunatele" sosele ale Romaniei si sa ne petrecem 16h intr-un week-end pe un drum din acesta dus-intors pana la Brasov, e cel putin la fel de solicitant ca si cum am alerga 42km.

Greu la deal cu bagaju' mare

Alin inainte de linia de sosire

Gianina soseste si ea la finish

Daca socotesc ca anul trecut am avut in calendar 4 maratoane toate in centrul tarii: EcoMarathon, Ciucas, Maraton 7500 Bucegi, MPC si daca mai vrem sa dam o fuga in Fagaras tot cam in centrul tarii ajungem, iar acum sa mai adaug in calendar si concursuri de ski de tura... atunci ajung la concluzia ca ar trebui sa ne gasim un sponsor care sa ne plateasca o cursa charter sau un zbor cu elicopterul pentru fiecare deplasare :))

Un gulas delicios cu muraturi la cabana Postavaru

Bairam mare in cabana

Alin - locul I la categoria de varsta

Acuma insa mi-a intrat mie un cui in cap cu urcatul la deal pe schiuri, nu oricum ci in alergare. Daca imi place sa ma "chinui" vara alergand pe pante la deal, de ce sa nu ma chinui si iarna pe schiuri? De fapt e un antrenament foarte bun pentru maratoanele de alergare.

Premierea la categoria 35-45ani

Si cei din urma sunt premiati

Asadar iata-ne la linia de start si de sosire la Postavaru Night Race din 5 martie 2011. Cu siguranta ne vom afla acolo si in martie 2012.

NU vrem "garduri" pe munte!

2011-03-01T16:59:00.005+02:00

Clubul Sportiv Alternative Timisoara intiaza actiunea de protest "NU vrem garduri pe munte!"

http://www.alternativetm.ro/PetitieImpotrivaAdoptariiOUG57-2007

APEL LA ACTIUNE pentru stoparea proiectului de lege referitor la modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007), ce restrange masiv si abuziv practicarea turismului si sporturilor montane

In aceste zile la Parlament se pregateste un proiect de lege care modifica regimul legal al ariilor protejate, afectand mare parte din masivele montane din Carpati. Daca va fi aprobat in forma lui actuala, se vor institui restrictii si interdictii extrem de dure si nejustificate pentru toate formele de turism activ nemotorizat si sport montan, adica drumetie, speologie, alpinism, escalada, mountain-bike, schi de tura, free-ride, parapanta, deltaplan, rafting, canyoning.

E vorba, printre altele, de:
- interdictia totala de a parasi traseele turistice marcate (desi in multe masive montane nici nu sunt aproape deloc trasee marcate, sau sunt doar cateva), indiferent de mijlocul de deplasare: pe jos, pe schiuri, pe bicicleta, pe cal
- interdictia totala de campare in afara camping-urilor special amenajate (desi in majoritatea masivelor montane nu exista deloc campinguri amenajate, si chiar unde exista sunt foarte putine si prin amplasare nu acopera nevoile turismului montan)

Proiectul de lege pentru aprobarea OUG 57/2007 se poate consulta aici: http://www.cdep.ro/comisii/administratie_publica/pdf/2011/rs716_07.pdf

Daca sunteti de acord cu protestul impotriva adoptarii acestui proiect de lege va puteti manifesta adeziunea adaugandu-va in tabelul de pe site. Acest protest va fi transmis prin email Comisiei pentru Administratie Publica din cadrul Parlamentului.

Parangul Mic 19-20 feb

2011-02-19T14:42:00.000+02:00

Vremea nu se anunta prietenoasa, mai precis ceata si precipitatii, dar cum precipitatiile inseamana zapada, ne gandim imediat la schi. Hotaram impreuna cu Hoinarii sa mergem in Parang, sa mai schimbam peisajul de Semenic si Muntele Mic si sambata dimineata pornim la drum. Locul nostru de parcare este sus langa Hotelul Rusu, in fata la Momarlanul Fericit. Iulius iti aduci aminte de Momarlanul Fericit? ;)

Am sosit la zapada... Foca sus!

Momarlanul Fericit

Dupa ce tacticosi ne scoatem echipamentul de tura la zapada, incepem cu o pauza de socializare in parcare la Rusu, unde tocmai ce a sosit si echipa Vertical Adventure.

Echipa Vertical Adventure este si ea in zona

Urcam in statiune printr-o ceata groasa si ne cazam nenea Steli, loc recomandat de Suca. Nu avem in plan sa zabovim mult, doar cat sa luam un pranz copios.

Cu noul echipament de ski ultra usor urcarea e o placere

Pe foci, ca pe telescaun ii plictisitor

Apoi ne scapam de bagajele grele, ne luam rucsaceii usori si ne pregatim sa urcam spre Parangul Mic. Dupa ce iesim din statiune nu mai vedem aproape nimic, e o ceata groasa si laptoasa. Dar tot e bine ca nici vantul nu bate deloc. Si nu e frig.

La coborare de pe varf pana in statiune chiuim incontinu... si nu de bucurie, ci de necaz: intr-una dam de pietrele ascunse din zapada si ne crestam talpile la schiuri. Asta e ce sa-i faci, asa e la schiul de tura.

Am urcat mult, am obosit :))

Panou informativ si in rest... ceata

Dupa-masa bagam cu totii un somn de frumusete, iar seara coboram pentru socializare pana la Rusu; noi pe schiuri, Hoinarii in alergare. Dupa cateva portii uriase de papanasi o luam la deal fiecare dupa posibilitate: Hoinarii in alergare, Alin intr-o alergare pe schiuri, iar eu raman singura singurica in miez de noapte sa urc in plimbare la lumina frontale. Cum Suca a masurat traseul cu GPS-ul, stiam ca am de urcat mai bine de 4km, asadar am inceput sa imi numar pasii si sa aproximez cat mai am pana la cabana. La cabana este cazata o trupa de la Defileul Jiului cu care mai socializam un pic, pentru ca ei sunt foarte glumeti si petrecareti. Mai discutam unde alta de echipament, de schi... de activitatile lor si de activitatile noastre montane, dupa care ne retragem la culcare.

Elena pregatit de snow-running

Duminica vremea este un pic mai prietenoasa (din cand in cand prin ceata se deschide cate o fereastra mica spre vale) si zapada mai primitoare. Suca si Elena investesc un pic in partiile din zona, iar Alin si cu mine mai scoatem ceva bani din investitiile facute in foci. Alin da 2 ture de coborare pana la Rusu si 2 urcari pe foci pana in statiune ca antreament pe Postavaru Night Race din martie.

Pe partie dar in sus

Pentru mine coborarile nu sunt prea placute, avand in vedere ca partia nu este batuta si s-au format destul de multe hopuri care ma zdruncina destul de tare la noul meu gabarit, prefer sa trag si astazi un pui de somn, inainte de plecare.
Cand isi termina toti damblalele, o luam impreuna la vale si mai apoi spre Timisoara.
Si uite asa am facut un pic de miscare prin ceata groasa ce s-a napustit pe toti muntii din zona de vest a tarii.

PS: toate pozele sunt preluate de la Hoinari, noi am fost foarte lenesi in tura asta si desi am carat aparatul cu noi, nu l-am folosit deloc. Multumim Suca de poze!

Cu schiurile prin Retezat 29-30ian

2011-01-30T21:17:00.031+02:00

Pe valea Pietrele in sus

Podetul de peste apa Stanisoarei

Florin si Ciula

Podetul de peste apa Galesului

Iesire la Muntele Mic 29-30 ian

2011-01-29T18:00:00.009+02:00

Pentru ca Alin viseaza la o tura mareata prin Retezat, dar eu mai friguroasa fiind prefer caldura unei cabane, ma lipesc si eu de trupa din club care merge la Muntele Mic. Va fi tot schi de tura, dar la nivel de invatacei. Ideea lui Mardale este sa o initieze pe Diana in tainele focilor.
Sambata dis de dimineata Alin pleaca spre Retezat. Eu raman sa mai dorm pana pe la 8 cand Mardale imi da trezirea: in 20-30min vine sa ma ia. Rapid imi fac un ceai si-l torn in sticle. De mancat voi manca pe drum ce mi-am pregatit de cu seara. Am optimizat totul ca sa pot dormi cat mai mult dimineata.

Vreme numai buna de urcat pe foci

Lui Andrei pare sa ii placa noua gustare

Il sun pe Alin si aflu ca ei sunt deja in Hateg, iar afara este ca-n congelator -11 grade. Din Timisoara plec cu Mardale si Diana. In alta masina au plecat la drum Eugen, Gelu, Ami si cu Andrei. Ne regrupam in Caransebes la langosi, de unde-l pescuim si pe Markus.
Pe valea Craiului la telescaun este foarte frig, asadar ne miscam repede cu echipatul si o luam rapid din loc. La telescaun ne intalnim cu Cristi Brecica, Florentzo, Oana si Dan Lupsa. Cand aude Dan ca noi urcam pe foci, fara sa clipeasca ni se alatura bucuros.
Urcarea este foarte placuta. Cum am parasit drumul, cum suntem nevoiti sa face o prima pauza: de dezfofolire. Prin padure este soare, cald si bine. Dam jos straturile protectoare, gen geci, caciuli, surplusurile de polare, iar cel mai inspirat, Mardale, renunta si la suprapantaloni.

Mai un pic si ajungem in statiune

Baietii

Urcarea este o adevarata placere, pacat ca se termina. Ajunsi in statiune ne intalnim cu trupa de la Junior Adventure: Marius, Lola, Diana Marc si Nae, care se pregatesc din nou de tabara. Ne cazam la Dani si iesim la cateva ture de partie. O urcare pe Nordica costa 3lei. Pentru inceput ma gandesc sa imi iau 5 urcari, apoi cand vad ca nu mi se potrivesc maruntii, hotarasc sa imi iau doar 3 si mai completez apoi. Dau prima coborare, care imi pare destul de ok. Cea de-a doua coborare ma face sa renunta la Nordica: pietre, pietre si iar pietre. Ultima coborare o dau pe dincolo, unde desi nu sunt pietre, doar unele portiuni cu iarba, lipseste panta. Asadar consider ca am investit destui bani in partiile de la Muntele Mic si ma hotarasc sa nu mai dau nici 1leu, pentru ca pur si simplu nu merita. Nu vreau sa intru din nou in detalii cum ar trebuie sa se bata partiile si cum se bat la noi.
Soarele inca straluceste pe cer, nu pot sa ma opresc, deci imi iau focile si fac o ultima urcare pentru ziua de sambata. Focile astea si-au meritat toti banii.

Acrobatii pe schiuri

Aplauze

Seara o petrecem la cabana jucand mima. Nu sunt mare fana a acestui joc, dar trebuie sa recunosc ca asa de mult nu am mai ras de mult timp. La miezul noptii merg la somn... maine se anunta o alta zi insorita.

Numarul lui Ami

Mardale in actiune

Caldarea Valsanului

Duminica dimineata mergem la Dor de Munte sa mancam o omleta la micul dejun, dar dupa ce ne scriem singuri comanda pe un biletel, la initiativa lui Markus si dupa o asteptare de vreo 45min, ne hotaram ca totusi vrem sa mai schiem ceva azi si luam micul dejun la cabana.
Domnul presedinte vrea sa ne duca la schi de tura in caldarea Valsanului. Ma pornesc mai repede, pentru ca aveam de gand sa imi tin promisiunea de ieri: nici un leu pentru partiile de la Muntele Mic. Urc pana la capatul teleschiului si numai bine, incep sa apara pe rand: Markus, Mardale, Eugen, Ami si Andrei.
Dam o coborare pe schiuri pe fata insorita a micului munte, facem o pauza la soare si revenim in statiune.

Acrobatie pe cozi

Braduti

Pentru pranz mergem la Hotel Felix. Cei care mai au puncte mai dau 2-3 ture de partie, apoi ne impachetam bagajele si ne dam intalnire la 5 fix sus la teleschi. Plec mai repede caci din nou urc pe foci. Ne regrupam cu totii si o dam la vale. Lasam rucsacii la Eugen, care a urcat cu masina si o pornim in jos pe drum, caci prin padure desi este zapada, nu este multa si nici strat de baza nu are. Dam la bete ca nebunii si ajungem jos inaintea masinii.
Ne regrupam in Caransebes la niste clatite delicioase si ultima portie de ras din acest sfarsit de saptamana. Ajungem acasa orbecaind printr-o ceata deasa mai bine de 50km.

Pe valuri albe

Doar noi

Nici acest sfarsit de saptamana nu mi-a schimbat parerea despre partiile si serviciile din statiunile noastre de schi. Daca nu merita, nu merita, asadar vom da in continuare banii celor care stiu sa ii investeasca...

Cu focile pe Semenic 22-23ian

2011-01-23T20:38:00.026+02:00

Sfarsitul acesta de saptamana se anunta cu ninsori zdravene. Asta suna bine pentru planurile noastre de schi. Ne strangem o trupa consistenta de 13 oameni pentru o iesire cu schiurile de tura la Semenic.

Sambata dimineata, eu cu domn' Presedinte Mardale dam o fuga la Herculane unde avem niste treburi organizatorice de rezolvat. Pe langa treburile din oras, ne mai aruncam rapid si pana in catunul Inelet, unde facem cunostinta cu nea Iacob si primim acordul pentru trecerea unei portiuni din noul traseu Hercules Maraton prin gradina dansului.

Drumul nu e sigur nici chiar cu un LandRover Defender 4x4

Spre seara parasim Herculane, il pescuim pe Markus din Caransebes si apoi ne pornim spre Resita, urmand sa urcam la Valiug. Pe drum primesc un SMS de la Gianina: "Ai mare grija la drum. Noi ne-am dat peste cap, dar totul ii ok".
Mesajul asta nu suna bine deloc. E vorba de drumul de urcare dintre Resita si Valiug si de trupa de 7 oameni ce a urcat cu Defender-ul: Nae, Gianina, Oana, Diana, Ioana, Lola si Calin. Nu reusim sa vorbim cu cei care au facut tumba cu masina, insa am incredere in precizarea din final a Gianinei si incerc sa conduc fara sa-mi fac griji. Afara ninge intr-o veselie.

TAF-ul rezolva situatia

Ajungem si noi la fata locului, unde ne intampina Nae, Oana, Diana si Calin, care au ramas langa masina rasturanta cu rotile in sus intr-o rapa de pe marginea drumului.
Gianina, Ioana si Lola au fost deja evacuate de Lars, care sosise in Valiug ceva mai devreme.
Ce se intamplase? In ultima curba de urcare, inainte sa inceapa coborarea spre Valiug, intr-o zona in care drumul e usor inclinat lateral, masina a alunecat spre vale, a derapat si s-a rotit 180 grade, apoi izbindu-se cu rotile de taluzul de zapada de pe margine, s-a rasturnat in rapa si s-a oprit cu rotile in sus. Asta si datorita faptului ca Defender-ul e o masina inalta, cu centrul de greutate foarte ridicat. La o masina mica nu s-ar fi produs rasturnarea. Norocul a fost ca si-a gasit proptea in 2 copaci mai zdraveni, care i-au oprit caderea, altfel mai jos era o panta abrupta de cca 70 grade si inca vreo 10m pana in fundul rapei, fara copaci care sa opreasca caderea.
Totul s-a intamplat la viteza mica, oamenii au apucat sa realizeze ce se intampla, s-au pregatit de tumba si toata lumea a scapat teafara fara rani.
Ramanem si noi alaturi de ceilalti sa asteptam un TAF din Valiug. Dupa ce jucam turca vreo ora si ceva in frig, in sfarsit soseste si TAF-ul mult asteptat.

Defender-ul a scapat destul de putin sifonat

TAF-ul asta e o scula foarte versatila. Are 2 trolii cu actionare independenta, asa ca operatiunea de extragere a Defender-ului din rapa a parut ca o joaca de copii. Doar sa ai jucaria potrivita!
In plus soferul de pe TAF era mester priceput, intai a pus jeep-ul pe roti si abia apoi l-a tractat afara, asa ca toata operatiunea s-a desfasurat fara sa provoace daune suplimentare Defender-ului.

Cu doagele pe strada

Tarziu spre miezul noptii ne reunim toti in casa lui Kitty si Bebe si ne intindem la povesti.
Dupa toata patania asta am constatat ca unii dintre cei 7 cu tumba sufereau de sindromul rasturnarii peste cap, adica daca inainte de tumba cu masina isi aminteau ca il aveau pe colegul de rasturnare X in dreapta, atunci cand rememorau momentul ulterior rasturnarii cand erau cu capul in jos, colegul de rasturnare X se afla in partea stanga :)) Noi cei care nu traisem pe viu asa ceva nu intelegeam fenomenul, dar se pare ca sindromul se manifesta prin efecte deosebit de periculoase prin care mana stanga ia locul mainii drepte :D

Intram cu doagele la birt

Duminica dimineata trezirea matinala tipica unor vajnici montaniarzi ce suntem, ne-a fost puternic influentata de aceste evenimente neprevazute, care ne-au facut sa ne culcam la ore mici. Eu cel putin am cazut rapus dupa o sambata destul de obositoare. Asa ca la primele ore ale diminetii nimeni n-a miscat in front. Desi eu sunt convins ca unii somnorosi notorii s-au bucurat din plin de aceasta oportunitate si de faptul ca nimeni n-a venit sa-i trezeasca :D
Asa ca dimineata o incepem alene si dupa micul dejun servit catre ora pranzului, iesim din barlog pentru o cafea la un birt din apropiere. Nu prea stim ce tura sa facem avand in vedere timpul limitat, noi ne dorim sa urcam spre Semenic, dar nu pe sosea, iar barmanita ne salveaza si ne sugereaza linia viitoarei partii de ski.

Va rugam nu ridicati schiul de pe sol!

Baza partiei se afla la "Casa Baraj", de unde de altfel incepe si un traseu banda galbena. In partea de jos a partiei s-a defrisat pentru a se largi partia, iar mai sus este un fel de culoar lat de cativa metri care urca de-a dreptul la deal prin padure.

Se face loc pentru noua partie

Captain in frunte

Gianina are probleme tehnice la legaturi

Din cei 13 trupeti suntem 11 care am pornit in tura, toti suntem pe schiuri si urcam frumos la deal in sir indian, cand mai adunati, cand mai rasfirati.

Un popas nu strica niciodata

Lola mereu vesela

Dupa domn Presedinte inainte!

Dupa o ora de urcat, cea mai mare parte a trupei e nevoita sa faca cale intoarsa din motive logistice legate de organizarea transportarii jeep-ului avariat la Timisoara. Se vede pe fetele unora regretul ca sunt nevoiti sa se intoarca. Mica noastra excursie e placuta, panta dulce, urcusul agreabil, prin padure e liniste, nu e frig si fulguieste usor. Toti ar fi vrut sa mai urce.

Nu avem probleme de orientare

Ramanem in formatie de 4, adica Gianina, Markus, Mardale si cu mine. Noi ne continuam urcusul spre Semenic.

Baietii stau cuminti in trena Gianinei

Traseul nostru continua linia stalpilor electrici ce urca spre Semenic, apoi din punctul unde se intalneste fosta partie de slalom urias, cotim spre stanga si in scurt timp intalnim fosta linie de telescaun dintre Valiug si Semenic.

Se urca la aspiratie

Mardale nu mai depune nici un efort

Markus

Mereu l-am rugat pe Markus sa se imbrace mai colorat ca nu se vede deloc in poze. Bine ca macar si-a luat o bascuta simpatica.

Adineauri erau lipiti... acuma ce-s asa rasfirati?

Hai domn Presedinte ca astia ne-or lasat in urma

Ne intrebam curiosi cu totii unde anume vom iesi? Noi credeam ca undeva la baza partiei Monte-Banato. Insa la iesire din padure suntem undeva la baza partiei Goznuta. Aici cautam un loc unde sa bem un ceai si sa ne odihnim putin la caldura inainte de coborare.
Zarim cabana "Prietenii Muntilor" si ne gandim ca aici e de noi, doar si noi suntem prieteni cu muntii.

Cabana Prietenii Muntilor

Inauntru avem sa aflam ca e o cabana privata, nu e deschisa pentru public, insa Mardale, ca un presedinte diplomat ce e, trateaza imediat de niste ceaiuri calde. Oamenii sunt deosebit de primitori si amabili si in curand aflam ca reprezinta asociatia "Prietenii Muntilor" din Resita care se ocupa in special cu tabere de instruire a copiilor.

Alternativii si Prietenii Muntilor

Ii cunoastem pe Adi si pe Justin, care ne prezinta cabana si se pare ca sunt si mandri de ce au realizat. Intr-adevar dupa cum arata cabana si din ce aflam despre organizarea taberelor de ski pentru copii au si cu ce sa se mandreasca.
Pe Justin il rog sa ma ierte ca l-am aburit in asa hal de nici nu se mai vede, dar aparatul meu foto a inceput sa asude subit atunci cand l-am adus de la frigul de afara la caldura din cabana si n-am mai reusit sa-i opresc transpiratiile. Cam la fel si mai jos la pozele cu cupa.

Cupa Veteranilor

Ni se prezinta si "Cupa Veteranilor", ea se inmaneaza anual alui mai prieten al muntilor, alui mai vajnic schior, alui mai organizator cu cea mai prolifica activitate pentru asociatie. A se remarca si polonicul atarnat strategic de toarta impozantei cupe. Trebuie sa va spun ca e o cupa impozanta, poate din poza nu va dati seama, dar cred ca trebuie sa fii foarte aprig s-o ridici deasupra capului. Trebuie sa fii aprig deoarece la inmanare Cupa e umpluta cu oaresce lichide aducatoare de exaltari bahice si toata lumea se serveste cu acel polonic din pretiosul lichid. Va dati seama cum se inghesuie toti pe langa norocosul castigator ca sa-si primeasca fiecare cate-un polonic...

Altarul cabanei

Dupa placutul popas la "Prietenii Muntilor" e timpul s-o luam la vale. Oricum a fost mult mai bine sa nimerim aici, decat la orice restaurant din statiune. Macar am cunoscut oameni noi. Dam focile jos si incepem sa gustam placerea de-a cobori. GPS-ul imi arata c-am urcat 5.3km, deci avem ce gusta. Desi zapada nu e foarte mare si nu are strat de baza pentru a schia prin padure, totusi avem noroc caci un ratrac pare sa fi nivelat zapada cu cateva zile inainte pe viitoarea partie. Si sa schiem acum prin zapada proaspat depusa peste cea batatorita de ratrac e o adevarata incantare. Tot ce-am urcat in 2.5h, acum coboram in 15min. Sufletul chiuie de placere pana ajungem jos la "Casa Baraj".

Daca in viitor aceasta partie va fi deservita si de un telescaun, va fi chiar interesanta. Partia in sine e destul de usoara, nu are portiuni abrupte, dar va fi atragatoare prin lungimea ei.

Cam asta a fost mica noastra excursie. Desi tura a fost scurta, a fost foarte gustata pentru ca iarna asta n-am prea reusit sa scoatem focile la plimbare. Cam saraca iarna asta, speram ca de acum sa fie mai generoasa in zapada.

Toate pozele din tura se gasesc aici:
http://picasaweb.google.com/gianinalin/CuFocilePeSemenic#

Ski Austria 8-15ian

2011-01-16T19:45:00.010+02:00

In a 2-a saptamana din noul an mergem la ski in Austria.
De ce acuma? Pentru ca dupa Anul Nou este low-season si sunt preturi convenabile la cazare.

Alegem zona Ischgl din Tirol, ascunsa undeva in fundul Austriei, adica in extremitatea vestica. Din Timisoara pana in statiunea Kappl avem de condus peste 1100km. Deci facem pe drum 1 zi dus, 1 zi intors pentru 6 zile de ski. Adica 25% din concediu il irosim pe drum ca sa ajungem la niste partii unde sa putem schia. Asta pentru ca la noi cel putin in Banat nu avem partii unde sa putem schia cu adevarat.

Suntem o trupa mica: eu&Gianina, Horia&Andreea si juniorul lor de doar 6 luni Mihnea.

Horia il invata primii "pasi" pe partie pe Mihnea. Mihnea evident starneste privirile curioase ale multor schiori, provoaca zambete de simpatie sau uneori chiar de ingrijorare... insa Horia e un schior desavarsit, asa ca se descurca cu Mihnea in spate.

Practic am plecat de la muntii de acasa cam saraci in zapada, insa nici in Alpi situatia cu zapada nu e prea roza... sau ma rog alba.
Insa austriecii se descurca in orice conditii, iti promit zapada de schi 100% garantat si intr-adevar asa este. Desi stratul de zapada nu e prea generos, dupa fiecare ninsoare ratracurile aduc pe partii zapada de pe langa partii, asa ca partiile au suficienta zapada. Iar cand situatia devine nasoala, tunurile rezolva problema.

In primele 3 zile vremea a semanat putin a iarna, ba chiar am avut parte si de un strat subtire de pulver de la ninsorile slabe de peste noapte, insa in a doua parte a saptamanii, temperaturile au luat-o razna rau de tot. Am avut si +7gr, intr-o zi cum spuneam a si plouat bine. In conditiile acestea sunt convins ca in orice statiune de ski din Romania era un dezastru si schiam pe pietre, dar austriecii au facut fata.

Domeniul schiabil Silvretta Arena este suficient de mare ca sa nu te plictisesti o saptamana de schi si cuprinde 4 sub-zone: Ischgl care este cea mai mare zona, apoi niste zone mai mici in 3 satuce alaturate: Kappl - unde am locuit noi, Galtur - locul celebrei avalanse din 1999 care a ras de pe fata pamantului o portiune de sat si See.

Intr-o dimineata am fost de curiozitate si la Galtur, insa nu prea mi-a placut. Zona e destul de restransa, partiile sunt super nivelate si destul de line si le-am prins exact dupa ziua cu ploaie, a 2-a zi dimineata dupa inghetul de peste noapte erau cam bocna si sticla.

In Ischgl domeniul schiabil este foarte generos, o gramada de partii de toate nivelele, insa si foarte multa lume. Romani sunt cu gramada, am intalnit mai multi cunoscuti despre care nici nu stiam ca sunt in zona.
Recomandarea pe care am primit-o si eu si care e foarte buna dealtfel, e ca in zilele insorite sa se schieze pe versantul expus soarelui, adica dimineata pe partea elvetiana, apoi dupa pranz pe partea austriaca.

Cel mai mult mi-a placut insa in statiunea Kappl, unde locuiam noi. Inainte sa stiu despre ce e vorba, privind pe harta am observat ca zona este mult mai mica decat Ischgl, cu mult mai putine partii, insa la fata locului a fost o surpriza frumoasa.

Pe langa faptul ca din pensiune putem merge in clapari pana la partie si dupa 400m ne suim pe schiuri, zona nu e deloc aglomerata, nu ne simtim deloc inghesuiti pe partie ca si la Ischgl, iar partiile nu sunt super batute si nivelate. Cred ca intentionat austriecii le-au lasat mai nebatute ca sa mai guste lumea putin din senzatia de off-piste. Si mai ales dupa 2 nopti cu ninsoare usoara si un strat subtire de pulver, lucrul acesta a fost nemaipomenit.

Oricum se pare ca free-rider-ii cunosteau lucrul acesta si veneau aici, iar pe langa partii erau o gramada de urme de schiuri. Evident am profitat si eu si am dat si cateva ture off-piste.

Totusi pentru toate aceste facilitati trebuie sa bagi mana adanc in buzunar. 6 zile de ski pe intreg domeniul Silvretta costa 203E.

Toate pozele de pe blog sunt din zona Kappl. In celelalte zile am fost atat de avid sa schiez, incat am uitat cu desavarsire sa fac poze. Asa ca in ultima zi de schi m-am trezit si eu ca n-am nici o poza pe card, asa ca in ultimele 2h de schi am incercat cat de cat sa remediez problema.

Ahtiat de schi am fost nu ca sa recuperez "investitia" care am facut-o in cablurile austriecilor, ci pentru ca stiu ca in Romania nu voi mai merge la schi de partie, decat asa total ocazional. Nu are sens sa merg sa ma enervez stand la coada sau sa astept sa se repare teleski-ul.
Week-end-urile din Romania le rezerv pentru schi de tura unde stiu ca mergem ca sa culegem frumuseti de prin munti si sa avem amintiri. Doar zapada sa vina odata...

Revelion 2011 Tarcu 30dec-2ian

2011-01-03T19:41:00.010+02:00

Pentru ca de data aceasta n-am avut timp sa ma intind la scris, puteti urmari povestea in imagini a Revelionului 2011 pe care l-am petrecut alaturi de colegii de club de la Alternative si nu numai, intr-o trupa destul de numeroasa de 24 de oameni.
Noaptea de Anul Nou am intampinat-o intr-un mod mai inedit cu o sauna pe zapada ...

Excursia noastra incepe in saua Jigoriei unde lasam masinile

Copaci de zahar

Valea Craiului

Padurea e incremenita

Mai rar il vezi pe Rares cu dulapul in spinare

Popas in Poiana Seroni

Se vede Cuntu si vf. Sadovanu

Priveliste de vis

Parca ar fi o casuta din povesti

Pe foci la deal

Cam putina zapada aici la voi in popushoi, dar in Zarnesti e si mai putina

Rares a pornit motorul la deal

Foc de tabara

Zarnestenii s-au bucurat de foc de tabara si sauna in popushoi

Se pregateste sauna

Incingem bolovanii la foc

Un eveniment marca "Alternative"

Se aduc bolovanii incinsi

Ei vor da caldura

Paznic la poarta Infernului?

Mai am loc si eu?

Baietii Alternativi?

Locul desertaciunilor

Cand aburul lipseste se mai adauga apa...

... sau bolovani incinsi caci party-ul e in toi

S-a terminat aburul, toti ies ca sobolanii afara

Domn' Presedinte spune c-a fost de vis

Dupa transpiratie s-ar putea spune: caldura mare!

Fetele isi asteapta cuminti randul

Barbatii puternici

Mai trebuie lemne pe foc

Maestru "Crapa buturugi"

Prima dimineata din noul an e tare linistita

S-a terminat petrecerea

Trail-running de iarna: daca tot nu e zapada buna de ski, merge o alergare la deal

Daca tot am alergat 2 seri la rand pana in buza caldarii, in prima zi din an am alergat pana sus pe vf. Tarcu... nu credeam ca voi ajunge iarna la 2200m in papuci de alergare, fie ei si cu Goretex :D

Andreea si caldarea Olteana

Andreea - dupa pozitie ii lipsesc schiurile din picioare

Intrecere?

Ultima dimineata

Ramas bun Tarcu!