Sunday, 29 May 2016

Gentlemen's Race - 29mai

In acest sfarsit de saptamana cu vreme super faina, trebuia sa organizez eu tura Alternative in Bucegi, dar se pare ca nu am fost destul de convingatoare... sau prietenii ramasi in Timisoara nu se mai mobilizeaza ca pe vremuri... ca tura s-a anulat din lipsa de participati.
Mi-a parut rau, dar nu am plans foarte mult, ca de anul trecut visam la o echipa de fete la Gentlemen's Race iar anul acesta am fost invitata in 2 echipe si nu as fi putut merge, daca era tura. Uite asa stiu eu sa privesc mereu partea buna a lucrurilor.
Lucrurile mereu tind spre mai bine... asa ca sa nu fie cu suparare... din cele 2 echipe s-a ales doar una. Deci pana la urma refuzul s-a transformat in fuziune.
Echipa de fete... YUHU... 
Suzi, cu care am inceput sa ies cu cursiera de anul acesta, care imi este foarte draga si simpatica, pe ea nu as fi putut-o refuza.
Zora, pe ea am cunoscut-o la Campionatul National de Duathon de la Bucuresti si mi-a parut simpatica, pentru ca dupa cursa a povestit cu mine si chiar ea mi-a dat ideia sa ies cu Suzi in Brasov la cursiera.
Ioana Molnar, pe care o stiu de cativa ani de la Oradea, Felix, Bucuresti... 
Ina si Karina pe care nu le cunosteam.


Imi era groaza doar sa nu ma tai... sa nu rezist pana la final si sa ma tarasc ca melcul, sa ma injure fetele si sa nu ma mai ia vreodata in echipa cu ele. Dupa cum ma simteam, dimineatza la trezire... ma rugam mai simplu: sper doar sa pot termina cursa. 

Dimineatza nu am fost foarte comunicativa cu fetele... nu prea ma lasa gatul... dar cred ca in nici 5km gatul m-a parasit... concentatia, adrenalina si voia buna m-au ajutat sa pot duce cu brio tura.

A fost o experienta interesanta... 6 fete pe cursiere... 2 cate 2... mi se parea ca suntem un card de gaste :)) ca se socializa la greu. Ma gandeam: la final sa fim macar pe un sfert de comunicative si glumete si va fi perfect.



Eu am fost cea mai non-tehnica din echipa... primeam din cand in cand sfaturi de la fete si incercam sa le aplic, dar sa nu uitam... eu eram alergatoarea montana dintre ele :)

Pana la final a fost bine... nu m-am taiat, doar un umar m-a rupt pe final si fundul.... inca il mai simt.
Zagonul... prea scurt pentru gustul meu. Iar ultimii kilometrii au fost dementiali... daca mergeam cu 30-32km/h, la ultima cotitura Suzi si Karina au preluat plasa si au zis... pana la finish ii dam. Suzi intreaba zambind: "cat sa fie?", iar eu din spate strig " cu 40, te rog". Nu a fost 40, dar am fost acolo 35-38km/h. Cu toate asteptam sa vedem podul... podul ala de metal... podul peste Olt!!!

Cicliste, triathloniste si alergatoare montane... adica "Mix&Match"
Dupa sosire... low battery... am mancat pizza... doamne buna a fost... apoi game-over, eram praf. Pe traseul am mancat doar 1 baton cu cofeina de la Racer si jumatate de baton de seminte de floarea soarelui dupa Zagon. Nu prea aluneca macare pe gat. Gelurile erau mai ok de inghitit, ca erau lichide. Dupa tura asta un lucru mi clar... batonul ala de la Racer isi merita toti banii. Merci Ionut de pont...cofeina cu descarcare lenta, il mananci acuma si merg cateva ore cu el. Tare, nu?

Pizza... DA...
Multumesc fetelor pentru ocazia pe care mi-ati oferit-o, Ioanei si lui Suzi pentru invitatie si daca totul va fi bine pedalam si la editia de toamna.

*imagini realizate de Alina Selinadie

Saturday, 28 May 2016

Vistea - 28mai


Nu ne lasam intimidati
 Sambata 28mai s-au implinit 10ani de cand suntem impreuna, Alin si cu mine... asa ca Alin mi-a propus sa facem o tura light pe vf Moldoveanu. Nu prea puteam refuza, desi ma gandeam sa nu ma obosesc pentru duminica. Mi-am propus sa merg cat se poate de light si cat se poate de incet. Noroc ca incet pentru mine inseamna totusi destul de repede. Bine si nu pentru Alin, care m-a grabit de la inceput si pana inapoi la masina... cum de altfel a facut mereu in aceasti 10ani :)


Apa ceva cam mare
 Vineri dimineata m-am trezit cu o durere in gat si durere de ceafa. Seara nu eram inca singura ca voi pleca in Fagaras, dar am pregatit totul. Dimineatza nu prea puteam vorbi, dar am plecat... ce-o fi o fi.
Vremea s-a incalzit, aerul era cald... deci nu imi faceam griji pentru gat. Mi-am pus 1.5L de ceai cald la mine, ca sa nu beau apa race de izovor. Ce puteam face mai mult de atat? Aaaa, da... era ceva "puteam sa stau acasa" (si aici l-am citat pe Biolan).
Ajunsi la prima trecere peste apa... surpriza... nu se poate trece. Gandurile imi zboara prin minte: o fi un semn? Sa ne intoarcem mai bine? Nu aveam de gand sa fac toata tura murata la picioare. Da, o sa ne udam in papucii de alergare la picioare, dar sus la zapada... nu direct de jos. Deci NU trec apa incaltata. Alin propune sa ne descaltzam... hmmm cum de nu m-am gandit.. sosete uscate, papuci uscati... "treci primul si eu te urmez" si asa am facut.

Aici vrem sa revenim cu cei mici
 Pe drum povesteam si vorbeam de noi, de parca nu ne-am cunoaste de 10ani... eu cu memoria mea, Alin cu a lui. El stia foarte bine tura de aici din decembrie 2014, iar tineam minte doar o poza facuta cu telefonul. Si atunci am realizat din nou... ce bune sunt pozele, ce bune sunt blogurile. Cand am ajuns la refugiu, mi-am amintit si eu evident. Refugiul este pozitionat langa o cadare de apa, in padure... un loc bun de venit cu cei mici. 

Deja suntem experti
 Ajunsi la zapada, ne punem snow-line-urile pe papucii de alergat si ii dam la deal. Alin zicea sa ne luam si piolet, dar am zis ca eu nu vreau sa ma risc, daca ii de piolet, nu merg fara coltari, asa ca fie merge cu snow-line si bete, fie asta este... facem cale intoarsa. Nu aveam de gand sa car nimic greu... exceptie ceaiul.
Tot mai sus
 A fost prima tura la zapada cu snow-line-uri si papuci de alergare. Nu pot sa spun ca nu mi-a placut... a fost light... a fost fain... a meritat (multumim Adi pentru imprumut).

Si zici ca nu suntem inca sus?
Pana pe Moldoveanu nu am ajuns, desi zapada era ok, adica se afundau picioarele, nu m-as fi simtit in sigurata cu snow-line-urile in picioare si cu 2 bete lungi pana in China. Asa ca am lasat varful pentru data viitoare. Ne-am facut un selfie si am luat-o la vale.
Pe drumul de intoarcere am povestit de turele noastre inedite... de prieteni vechi si de prieteni mai noi... Ne-am amintit cu drag de Mardale, care vroia el musai sa mancam gratar in tura dus-intors cand am facut-o  Transalpina cu MTB-urile (in 2008, nici nu visam noi ca ar putea fi vreodata asfalt pe acolo)... nu conta ca se lasa noaptea si noi mai aveam 2 urcari... si o coborare pana-n fundu pamantului... am mancat gratar. Ne-am amintit de Ciula si o tura super faina facut cu el prin Tarcu si Godeanu, de "marea noastra traversare", de tura cu Lucica in Fagaras, de tura cu Cata prin Crai, cand am facut Cioranga si am coborat noaptea pe valcelul cu Fereastra, de am ajuns inapoi la corturi la 5:30 dimineata, de cum l-am cunoscut pe Horica si pe Valeanu la Balea, dar si de tura de anul trecut din Bucegi cu prietenii mai noi... pe brana aeriana si pe Horoabe... 
Culmea, acuma realizez ca nu am vorbit de nici un concurs, nici de primul, nici de ultimul, nici de alergare... doar de ture, doar de prieteni...



Ajunsa acasa am facut un dus si m-am bagat direct la somn, cu gandul la ziua de maine... si cu speranta ca voi fi apta pentru a pedala 5-6ore pe cursiera.



Sunday, 22 May 2016

Alergare la Turnu Rosu

Nu puteam refuza invitatia lui Alex Presecan de a alerga pe niste poteci vechi, dar marcate nou. Asadar sambata am plecat la Sibiu si am innoptat la casa Presecan.
Eu am alergat traseul lung de 14km cu 800m diferenta de nivel. Am pornit incet, sa ma incalzesc bine pentru urcare, am tras tare pe urcare abrupta si din nou lejer la vale. 
Alin a plecat cu Vlad si Radu pe traseul scurt de 4km. Asa era planul defapt, caci Vlad a tzasnit dupa baietii cei mari... si dus a fost. Pentru ca nu i-a explicat nimeni traseul, cine s-ar fi gandit ca pleaca ca din pusca si nu se mai uita de Alin si Radu?!, a ratat traseul impreuna cu 2fete si a mers pana la manastire. Oricum a facut si el traseul lui si a ajuns inainte lui Alin si Radu la linia de sosire.
Dupa concurs ne-am balacit la cismea, apoi am fost la gratare... cel mai bine dupa o alergare intra carnea, nu?
Startul la 4km
Radu desi a mers incet, a mers pe drumul cel bun si astfel are o poza in fata primilor :)
Apa rece de munte
La baie cu noi

Sunday, 15 May 2016

Cabana Piatra Mare - 14 mai

Este grea viata in Alpii romanesti. Vrei si tu sa mergi la cabana cu cei mici, ca sa nu ai foarte mult de mers intr-o zi, dar ce crezi ca prinzi loc? Evident ca nu! Planul meu era sa urc sambata cu cei mici la cabana Piatra Mare, sa dormim acolo, duminica sa urcam pe varf si apoi sa coboam acasa. Miercuri locurile erau toate ocupate, asa ca ne-am rezumat la o singura zi: sambata urcam si coboram de la cabana.

Vara asta se anunta dezastru in Piatra Mare si in zona Dambu Morii :(
 Luam cu noi si fetele de la etajul 4 si pornim la drum. Ne intalnim si cu Andu de la gradi, care avea de gand sa urce doar pana la cascada, dar vazandu-ne pe noi a urcat si prin canion. Cat despre cabana, parintii lui au fost mai greu de convins :)
La intrarea in canion

Caravana din canion

La iesire din canion ne intampina soarele

Vlad ne propune un picnic
 La iesire din canion facem un picnic la soare. Daca pana aici am mers ca melcul (3ore), de aici mergem incet, dar sigur si in 2ore suntem in cabana la ceai. Vlad a urcat singur pana la cabana, cu greu, ca totusi 1000m dif de nivel la nici 5ani, sunt comparabili cu vreo 2-3mii la un adult.
Baietii pe podet

La cabana, la joaca
 La cabana buna dispozitie, ciorba si ceai. Apoi la vale... Vlad alearga vreo 300-400m voios, dupa care se da batut, cei 1000m isi spun cuvantul. Asa ca Radu alearga la vale si Vlad se odineste in rucsac :D
Un pic de vant, grindina si ploaie, dar padurea ne fereste bine de toate relele si cand ajungem la Dambu Morii soarele se arata din nou.
Unii pleaca: noi, altii vin: magarushii

Facem cunostinta

Trupa de azi
Ziua se termina cu cina la fete.

Saturday, 14 May 2016

Prin Ardeal si Bucovina cu bicicletele 14-17mai

O tura epica de 4 zile cu bicicleta prin Ardeal si Bucovina. 4 zile in care m-am simtit liber ca pasarea cerului, am facut multi km (535km), am urcat multe pasuri din Carpatii Orientali (5250m verticali), m-am simtit bine alaturi de 3 oameni frumosi, am descoperit locuri noi pentru mine, coltisoare de tara pe care nu le vazusem, locuri minunate.





O vreme foarte capricioasa ne-a insotit in toata tura. Am plecat din Reghin, am urcat in pasul Tihuta si pana sus in pas ne-a plouat ca pe hotii de cai :)) Am ajuns murati sus in pas, dar inspre Moldova trecuse ploaia, asa ca ne-am uscat pana in Vatra Dornei, unde am incheiat prima etapa de 145km:https://www.strava.com/activities/580079779
A doua zi am prins o vreme frumoasa, nemaipomenita fata de restul turei, iar cireasa de pe tort a fost Trans Raraul, despre care as putea spune ca mi s-a parut cea mai dura si mai provocatoare catarare din Romania. Am incheiat ziua in Sucevita la capatul a 150km:
https://www.strava.com/activities/580085329




In a 3-a zi am pedalat 4.6km, sa nu radeti, da chiar 4.6km ne-a luat sa ne dam seama ca o ploaie insistenta ce a durat toata ziua si doar +4gr nu sunt ingredientul unei ture de placere, cum am definit noi planul turei. Doar Adi a fost masochist si a plecat singur spre Vatra Dornei. Noi restul de 3 am dedicat ziua odihnei si refacerii, am dormit pe saturate.





Astfel am renuntat sa mai urcam pasul Prislop si sa trecem prin Borsa cum era planul, iar in a 4-a zi ne-am intors in Reghin tot prin Vatra Dornei - pasul Tihuta. A iesit o zi pe care sa o tot pomenim multi ani, 240km si 4 catarari majore, 3 dintre ele peste Obcinele Bucovinei si una peste Tihuta. Evident vremea nu putea sa fie decat capricioasa, la inceput ne-a amagit, apoi ne-am strecurat norocosi printre 3 reprize de ploaie, intrerupte de vreme frumoasa, nu ne-a mai iertat in pasul Tihuta unde am prins vant puternc si o torentiala cu grindina si cand sa zic ca am scapat m-a prins o ploaie zdravana pe ultimii 15km inainte de Reghin, doar asa ca sa nu ajung uscat: https://www.strava.com/activ…/580087954/segments/14100964938


Saturday, 7 May 2016

EcoMarathon 7-8mai

Sunt tanara pentru ca inca am vise mari, dar ma simt "batrana" dupa aceasta editie epica. Sunt norocoasa sa fiu tanara si batrana in aceeasi zi.
Se anunta vreme rece si ploaie. Imi pregatesc echipament de "batrana": bentita, bluza on/off, care jur ca-i cea mai tare, vesta-rucsac, manusi, foita, pantaloni lungi, fusta, jambiere si cei mai buni papuci de noroi: LaSportiva Mutant. Dimineata este inselatoare, cu soare. Lumea din jur ma face sa renunt la foita, lucru nu foarte grav, pentru ca bluza on/off impreuna cu vesta-rucsac mi-au protejat bine, iar manusile au fost geniale (merci Alin de idee), fara manusi sigur as fi tremurat un pic.
Nu am avut timp sa-mi fac vreun plan, dar noroc cu Alin, care mi-a facut el unul pe masina: "urci hotarat, alergi cu compas mare pe plat, iar la vale mai lejer fara sa fortezi sa nu iti zdrobesti muschii." Nu am avut nici timp de emotii si alte "prostii", dar la somn... subconstientul meu a avut... asa ca am avut un vis simpatic, care merita mentionat. Eram la festivitatea de premiere, unde am ratat podiumul, fiind pe locul IV. Dupa festivitate o intreb pe fata de pe III unde m-a depasit, ca eu nu am vazut-o si ea imi marturiseste ca la un moment dat a gresit traseul.... frustrata si nervoasa merg sa depun contestatie :D La contestatie, Adi scoate un chestionar de psihologie... lucru care ma infurie si mai tare. Adica vor sa ma faca nebuna? :) Evident ca acest vis m-a super distrat si bine dispus: orice va fi, sigur nu poate fi chiar ca si-n vis.


Echipa Compressport la EcoMarathon

Inainte de start facem o poza de grup cu echipa Compressport. Oameni faini, deosebiti, buni si unii chiar modesti. Ionut Zinca, care nu mi-a lasat o impresie buna cand l-am cunoscut in 2011, este un om fain si un prieten pe care te poti baza. Un sportiv care seara inainte de cursa, in loc sa se bage la somn cu sotia si copilul, sta afara si da sfaturi celor care i le cer. Denisa Dragomir, pe care nu o cunosc inca foarte bine, dar pot spune ca este o fata modesta, cu mult bun simt. Ingrid Mutter, care este super ambitioasa, Robert Hajnal, super ambitios, muncitor, cand este vorba de sport, optimist si deloc modest :) Alin Tanase, ambitios, calculat, dar din pacate nu cu atat timp disponibil pentru antrenamente si subsemnata... o norocoasa.
Cateva emotii inainte de start, si gata... bucla 1 trece cu bine, ma simt in grafic. Dar ajunsa sus in Cheile Gradistei, varsta si lipsa de anduranta din ultimul timp isi spun cuvantul: insertia fasciei late incepe sa ma strapunga in soldul stang, iar nu dupa mult timp incepe sa ma supere si fascia plantara, tot la stangul. Ca sa evit o accidentare nasoala decid sa nu fortzez si sa continui in ritm de croaziera, nu ca pana acuma as fi tras exagerat de tare, dar totusi.
Termin primele 2 bucle in 3ore... imi este clar ca visul meu de 4h20min ramane doar un vis, mai ales ca merg pe avarii cu piciorul stang.
Ploaia care a inceput de ceva vreme incepe sa fie din ce in ce mai sacaitoare pe bucla a 3-a. Manusile, bluza on/off si pantalonii lungi sunt cea mai buna alegere. Gandul imi zboara la Ingrid, care este in fusta, tricou si manecute, sper sa fie ok. Telepatic si ea se gandeste la mine, am renuntat la foita "din cauza ei" si spera sa fie bine. Coborarea in valea Bangaleasca o fac lejer, sa nu imi omor muschii. Daca la ceva ma pricep cand alerg, atunci asta este: ma pricep sa ma menajez :)


Pe forestier oboseala si lipsa de anduranta isi spun cuvantul din nou. Urc binisor la Gutzanu, nu grozav, dar bine, in 20min. Il ajung pe Gica Blajiu din urma si ii propun sa o dam la pace de data asta. El m-a batut la Intersport, eu mi-am luat revansa pe semiCPNT, deci un finish impreuna ar fi frumos. Imbratiseaza propunerea mea si alergam chinuiti de ploaie pe Coama Lunga. Kilometrii se scurg foarte greu, dar impreuna parca este mai bine. Oboseala mea incepe sa se transforme in epuizare, incep sa ma plang, dar Gica ma sustine moral. Cel mai epic a fost ultimul kilometru, cel cu coborarea finala, cand din cauza noroiului si a picioarelor obosite reusesc performanta de peste 9min/km. Incep sa ma depaseasca baieti din spate si ii spui lui Gica sa se duca, ca eu o las incet de tot, nu as vrea sa dau cu fundu-n mocirla, dar Gica ma asteapta si terminam impreuna, ca anul trecut la Busteni SkyRace. Multumesc Gica!

Dushul de dupa cursa a fost si el epic, dar povestea asta merge cu un vin fiert sau cel putin un ceai, pe blog chiar nu se potriveste.
Vlad a alergat pentru a 3-a oara la EcoKids si a iesit pe podium, locul II la categoria piticilor. Anul acesta startul celor mici a fost dimineatza, asa ca noi nu l-am putut vedea, incuraja, dar a ramas cu buni, a alerg super si noi l-am putut admira pe podium.

Vlad - EcoKids locul II a 3-a participare

La EcoMarathon am fost prezenti la toate editiile. Eu nu am alergat la 2 editii fiind insarcinata, dar Alin a alergat la toate. Vlad are 3 editii de EcoKids si un prim loc pe podium. Speram sa fim sanatosi, organizatorii plini de energie ca pana acuma, sa ne intalnim cu drag la cat mai multe editii viitoare. 
Cu gandul la iarna ce vine... culegem ciubotica cucului, pentru ceai
 Duminica Alin a alergat de recuperare 14km, in timp ce eu cu cei mici, mami si trupa Iordache am cules Ciubotica Cucului pentru ceai. A fost un sfarsit de saptamana foarte frumos, cu alergare, cu relaxare, cu multi oameni fain si 4 anotimpuri.
Ce frumos este la tara