Saturday, 23 April 2016

Semimaraton Brasov CPNT si "recuperarea de dupa - 23-24apr2016

Semi-maratonul din cadrul Brasov Marathon este unul destul de dificil, dar pe placul meu: se urca, se coboara, se urca, se coboara, iar la la final se urca si treptele lui Gabony ca sa fie cel mai fain traseu.
Mi-am dorit sa imi imbunatatesc timpul (si am reusit cu ~5min), dar am lasat loc si pentru la anu', daca voi mai fi cel putin in aceasi forma ca anul acesta. M-a ajutat si vremea numai buna de alergare. Am tras tare pe urcari, dar mai am mult de lucrat la vale... unde mi se pare ca stau pe loc :) Pentru ca Iuliana m-a ajuns din urma inainte de Gabony, am ales amandoua varianta cea mai faina, sa mergem impreuna. Pe Gabony nu am putut povesti, ca este zona de liniste maxima a traseului, se aude doar respiratia accelarata a alergatorilor, dar din saua Tampei in jos, am povestit intr-una pana la linia de sosire. Stiam ca avem multe in comun, dar acuma am descoperit si mai multe. Si vorba aia... cine se aseamana, se aduna :)


Am povestit noi lejer pana la asfalt unde ne-a ajuns Gica din urma. La start ii urasem "La multi ani" de sf Gheorghe si i-am transmis ca azi nu pot sa-l las in fata mea (la Semi-maraton Intersport a terminat inaintea mea). Asa ca disperata am "strigat" la Iuliana... haide repede... nu pot sa-l las pe Gica in fata mea, nu azi :) Asa ca am bagat un sprint de vreo 200-300m sa ne distantam, apoi am terminat de mana acest semi-maraton superb. 
Concluzia: noi fetele suntem fete. Ne place sa alergam, ne place sa povestim, ne place sa ne simtim bine. Sunt convinsa ca baietii nu stau sa povesteasca pe ultimii 4km vrute si nevrute, ci se lupta pana la linia de sosire.


Ajunse la linia de sosire, ne-am luat una alta de la punctul de revitalizare si am pornit cu viteza in sus, sa facem galerie celor de la maraton. Desi nu am avut mult de mers, vreo 2km... am mers cat am putut de repede, vroiam sa-l prindem pe Daniel, pentru ca pe primul, pe Andrei Preda, ne anuntase Alin telefonic ca-l pierdusem deja. Am facut galerie maxima timp de inca un semimaraton... am fluierat, am sunat din clopot, am suflat in vuvuzele... am facut tot ce am putut, ca cei de la maraton care au trecut pe la noi sa prinda aripi. A fost cea mai frumoasa parte a zilei.


Dupa festivitarea de premiere, ne-am retras la o bere/limonada si-o pizza pana pe seara. 
Le multumesc tuturor celor care prin prezenta lor mi-ai facut ziua foarte frumoasa. 

Ultimele pregatiri
Pentru "recuperare" m-am gandit eu ca cel mai fain ar fi o tura lunga cu cursierele. Vremea nu se arata una tocmai buna de asa ceva, dar am cautat pe harta meteoblue unde-i vreme buna de cursiera si am gasit: muntii Vrancei. O zona superba de padure, cu un drum super fain, plin de suisuri si coborasuri, cu asfalt nou si lat, cu trafic putin. 

Valea Putnei

Dimineatza ne-am organizat... ne-am pregatit bicicletele, a trebuit sa imprumutam un suport de bicicleta, pentru unul de-a nostru il dadusem imprumut :)). Numai bine ca am avut timp sa fac si niste batoane pentru tura. Ne-am impachetat si la 10 am pornit la drum impreuna cu Nico.
Dupa 1h de mers cu masina si un colac secuiesc am ajuns la Targu Secuiesc de unde am incalecat fiecare pe-o sa alba... si am pornit prin muntii Vrancei la drum. A fost... nu stiu cum sa spun... a fost SUPER. Evident ca am pedalat mai mult singura, adica nu ma puteam tine de Alin si Nico, dar ei ma asteptau mereu in varf. Eu uneori nici nu ma mai opream... sa iau avans. 
Zona este superba si trebuie sa mergeti ca sa va convingeti, pentru ca noi am uitat sa luam aparatul foto cu noi. Avem doar cateva poze facute de Nico cu telefonul lui.

Aici la deal...

Pentru ca pantele erau tot de 8-9-10%, erau indicatoare rutiere, care tineau sa ne informeze, nu care cumva sa credem ca nu-i greu, am crezut ca nu voi fi in stare sa ajung inapoi la masina. La jumatatea drumului, de unde ne-am intors aveam 75km cu 1000m urcati si 1400m coborati. Adica la jumatatea distantei, nu era de fapt la jumtatea turei :) 

Un baton facut acasa si inapoi... 

Si totusi am pedalat mai cu drag si mai cu spor la intoarcere si am facut doar cu cateva minute mai mult la intoarcere. Am ajuns la masina mai repede decat credeam si da... am ajuns, nu a trebuit sa fiu recuperata. 
La masina eram super ok... nu m-am taiat deloc, as mai fi putut pedala, daca mai era nevoie, doar gambele m-au laudaut toata ziua :))) "Vai ce bine ai alergat ieri!" "Vai ce bine pedalezi azi!" Tipau asa de tare, ca le auzeam mereu, pe fiecare catarare.


A fost o alta zi superba... Asa weekend-uri sa tot am!!! 

Multumesc Iulianei pentru alergarea faina de sambata, multumesc lui Alin pentru ca renuntat la 2ore de alergat + TV + calculator + somnul de frumusete de dupa-amiaza pentru o tura de cursiere :D

No comments: