Saturday, 7 May 2016

EcoMarathon 7-8mai

Sunt tanara pentru ca inca am vise mari, dar ma simt "batrana" dupa aceasta editie epica. Sunt norocoasa sa fiu tanara si batrana in aceeasi zi.
Se anunta vreme rece si ploaie. Imi pregatesc echipament de "batrana": bentita, bluza on/off, care jur ca-i cea mai tare, vesta-rucsac, manusi, foita, pantaloni lungi, fusta, jambiere si cei mai buni papuci de noroi: LaSportiva Mutant. Dimineata este inselatoare, cu soare. Lumea din jur ma face sa renunt la foita, lucru nu foarte grav, pentru ca bluza on/off impreuna cu vesta-rucsac mi-au protejat bine, iar manusile au fost geniale (merci Alin de idee), fara manusi sigur as fi tremurat un pic.
Nu am avut timp sa-mi fac vreun plan, dar noroc cu Alin, care mi-a facut el unul pe masina: "urci hotarat, alergi cu compas mare pe plat, iar la vale mai lejer fara sa fortezi sa nu iti zdrobesti muschii." Nu am avut nici timp de emotii si alte "prostii", dar la somn... subconstientul meu a avut... asa ca am avut un vis simpatic, care merita mentionat. Eram la festivitatea de premiere, unde am ratat podiumul, fiind pe locul IV. Dupa festivitate o intreb pe fata de pe III unde m-a depasit, ca eu nu am vazut-o si ea imi marturiseste ca la un moment dat a gresit traseul.... frustrata si nervoasa merg sa depun contestatie :D La contestatie, Adi scoate un chestionar de psihologie... lucru care ma infurie si mai tare. Adica vor sa ma faca nebuna? :) Evident ca acest vis m-a super distrat si bine dispus: orice va fi, sigur nu poate fi chiar ca si-n vis.


Echipa Compressport la EcoMarathon

Inainte de start facem o poza de grup cu echipa Compressport. Oameni faini, deosebiti, buni si unii chiar modesti. Ionut Zinca, care nu mi-a lasat o impresie buna cand l-am cunoscut in 2011, este un om fain si un prieten pe care te poti baza. Un sportiv care seara inainte de cursa, in loc sa se bage la somn cu sotia si copilul, sta afara si da sfaturi celor care i le cer. Denisa Dragomir, pe care nu o cunosc inca foarte bine, dar pot spune ca este o fata modesta, cu mult bun simt. Ingrid Mutter, care este super ambitioasa, Robert Hajnal, super ambitios, muncitor, cand este vorba de sport, optimist si deloc modest :) Alin Tanase, ambitios, calculat, dar din pacate nu cu atat timp disponibil pentru antrenamente si subsemnata... o norocoasa.
Cateva emotii inainte de start, si gata... bucla 1 trece cu bine, ma simt in grafic. Dar ajunsa sus in Cheile Gradistei, varsta si lipsa de anduranta din ultimul timp isi spun cuvantul: insertia fasciei late incepe sa ma strapunga in soldul stang, iar nu dupa mult timp incepe sa ma supere si fascia plantara, tot la stangul. Ca sa evit o accidentare nasoala decid sa nu fortzez si sa continui in ritm de croaziera, nu ca pana acuma as fi tras exagerat de tare, dar totusi.
Termin primele 2 bucle in 3ore... imi este clar ca visul meu de 4h20min ramane doar un vis, mai ales ca merg pe avarii cu piciorul stang.
Ploaia care a inceput de ceva vreme incepe sa fie din ce in ce mai sacaitoare pe bucla a 3-a. Manusile, bluza on/off si pantalonii lungi sunt cea mai buna alegere. Gandul imi zboara la Ingrid, care este in fusta, tricou si manecute, sper sa fie ok. Telepatic si ea se gandeste la mine, am renuntat la foita "din cauza ei" si spera sa fie bine. Coborarea in valea Bangaleasca o fac lejer, sa nu imi omor muschii. Daca la ceva ma pricep cand alerg, atunci asta este: ma pricep sa ma menajez :)


Pe forestier oboseala si lipsa de anduranta isi spun cuvantul din nou. Urc binisor la Gutzanu, nu grozav, dar bine, in 20min. Il ajung pe Gica Blajiu din urma si ii propun sa o dam la pace de data asta. El m-a batut la Intersport, eu mi-am luat revansa pe semiCPNT, deci un finish impreuna ar fi frumos. Imbratiseaza propunerea mea si alergam chinuiti de ploaie pe Coama Lunga. Kilometrii se scurg foarte greu, dar impreuna parca este mai bine. Oboseala mea incepe sa se transforme in epuizare, incep sa ma plang, dar Gica ma sustine moral. Cel mai epic a fost ultimul kilometru, cel cu coborarea finala, cand din cauza noroiului si a picioarelor obosite reusesc performanta de peste 9min/km. Incep sa ma depaseasca baieti din spate si ii spui lui Gica sa se duca, ca eu o las incet de tot, nu as vrea sa dau cu fundu-n mocirla, dar Gica ma asteapta si terminam impreuna, ca anul trecut la Busteni SkyRace. Multumesc Gica!

Dushul de dupa cursa a fost si el epic, dar povestea asta merge cu un vin fiert sau cel putin un ceai, pe blog chiar nu se potriveste.
Vlad a alergat pentru a 3-a oara la EcoKids si a iesit pe podium, locul II la categoria piticilor. Anul acesta startul celor mici a fost dimineatza, asa ca noi nu l-am putut vedea, incuraja, dar a ramas cu buni, a alerg super si noi l-am putut admira pe podium.

Vlad - EcoKids locul II a 3-a participare

La EcoMarathon am fost prezenti la toate editiile. Eu nu am alergat la 2 editii fiind insarcinata, dar Alin a alergat la toate. Vlad are 3 editii de EcoKids si un prim loc pe podium. Speram sa fim sanatosi, organizatorii plini de energie ca pana acuma, sa ne intalnim cu drag la cat mai multe editii viitoare. 
Cu gandul la iarna ce vine... culegem ciubotica cucului, pentru ceai
 Duminica Alin a alergat de recuperare 14km, in timp ce eu cu cei mici, mami si trupa Iordache am cules Ciubotica Cucului pentru ceai. A fost un sfarsit de saptamana foarte frumos, cu alergare, cu relaxare, cu multi oameni fain si 4 anotimpuri.
Ce frumos este la tara

No comments: