Saturday, 23 January 2016

Competitie pe scarile unui zgarie nor - SkyRun Bucuresti 23ian


Visam la o astfel de competitie de prin 2009-2010 cand am descoperit antrenamentele pe treptele stadionului Dan Paltinisan din Timisoara. La vremea respectiva nu exista la noi in tara o astfel de competitie, asa ca a ramas un capitol restant pentru mine. Acum la doar 170km de mine existand un astfel de concurs, nu am putut rezista tentatiei si m-am inscris cu vreo 10zile inainte de eveniment. Nu m-am antrenat specific pentru acest eveniment. Mi-am propus sa merg, sa vad cum este si daca va fi pe gustul meu sa revin la anul cu antrenament specific.

La etajul 34... dupa urcarea pe scari - foto Liviu 3m


Primii au luat startul cei mai bine cotati participanti. De data aceasta nu eram printre ei, lucru care a fost destul de ciudat pentru mine. De ce? Pentru ca vedeam lumea cum soseste, le ascultam parerile... iar eu.. mai aveam mai bine de o ora pana la start. Toti care soseau incepeau sa tuseasca ca la spitalul de TBC si spuneau: "am plecat prea tare, m-am taiat la etajul: 9/10/13/15...". Hmm.. ok, voi pleca incet. Apoi aud: "la primele etaje sunt fotografi, nu poti sa nu mergi repede"... hmm... la naiba cu ei... voi merge incet! Probabil ca fotografii s-au plictisit pana am luat eu startul, ca nu am gasit nici o poza cu mine si nici nu m-am simtit impulsionata de cineva sa urc mai repede. Apoi am fost "incurajata" ca voi prinde ciorchini de oameni atarnati de bara si nu ma voi putea folosi de ea, asa ca cel mai bine ar fi sa urc pe mijloc... hmmm... Va dati seara ca tot timpul acesta, inainte de start, am fost intr-o emotie continua :) Eram asaltata de experiente si sfaturi.

Am plecat incet... si nu m-am taiat deloc. Dupa cateva etaje, nu stiu exact, sa zic vreo 10...am inceput sa ajung din urma lume. Depaseam lumea pe mijloc, uneori chiar fix intre etaje... lucru care m-a dezavantajat un pic, noroc ca am avut cel mai bun timp si nu 2-3 secunde mai mult decat cel mai bun timp, ca sa imi ramana pe creier intrebarea: "oare cat am pierdut prin faptul ca am luat statul a 509-a persoana?". La final am avut putere in picioare sa alerg spre linia de sosire, unde consider eu ca se pot pierde secunde destul de pretioase. Nu am pornit ceasul, tocmai in ideea ca nu ma intereseaza timpul, nu vroiam sa am un factor de graba la mine.

La linia de sosire - foto Liviu 3m
O data ajunsa sus a inceput tusea... si am tusit... si aveam gatul uscat... si tuseam... degeaba am baut apa, degeaba am mancat mere. Am incercat chiar si cu inghetata :)

Festivitatea de premiere a inceput mai repede decat era programata, lucru care mi se pare inadmisibil. Prezentatorul a facut cateva gafe, sa spunem ca cea mai mare a fost mentionand berea Ursus in loc de Ciuc, sponsorul evenimentului. Cat despre lipsa podimului general nu o pot concepe. Cu toate acestea, cel mai probabil voi reveni si la editia urmatoare, in speranta unui start intre primii concurenti si a unui timp sub 4minute. 

Concluzia mea: IMI PLACE SA URC!!!

No comments: